Lipsa investitorilor privati si proasta gestionare a fondurilor bugetare sint principalele cauze ale degringoladei sportului iesean. Se poate face abstractie de problemele financiare intr-o discutie privind situatia actuala a sportului iesean, incluzind fotbalul? Nu prea se poate! Dar daca ne-am referi exclusiv la bilanturile contabile, ar trebui sa readucem pe tapet teme discutate si rasdiscutate. Bugetul local este mic, coane Fanica, iar din bugetul asta amarit este greu de multumit toata puzderia de sportivi si echipe care au pretentii (de multe ori justificate) la performanta. Iar din bugetul asta mic se duc cam prea multi bani pe fotbal, iar daca echipa de fotbal ar merge OK, mai ca n-ar fi nimic de comentat. Sansa (chioara si nefructificata) a fotbalului este ca primarul Gheorghe Nichita este mare microbist si iubitor de Poli Iasi. La fel cum Maricel Popa este indragostit de tir, iar Radu Pipa de popice. Iar fotbalul, daca vrei sa-l faci la nivel de performanta, are nevoie de investitori puternici din zona privata. Din nefericire, investitorii nu se inghesuie nici in fotbal, nici in alte sporturi, chiar dintre cele mult indragite in urbe, cum ar fi baschet, rugby, handbal. Toate aceste sporturi de echipa necesita bani multi pentru salarii, prime si transferuri. Or, Fundatia Sportului Iesean, care duce in circa intregul evantai de discipline sportive, mai mult sau mai putin performante, nu are drept prin propriul statut sa finanteze astfel de activitati, iar intr-un raport recent, Curtea de Conturi a semnalat astfel de neconcordante cu statului FSI, la fotbal sau baschet. Mai mult (si aici e vorba de fotbal!), o recomandare ouata de FIFA-UEFA cere sa se interzica finantarea cluburilor de la administratiile locale pentru salarii, prime, transferuri, tocmai pentru ca sportul cu mingea rotunda sa nu fie influentat de misculatiile politice. In sporturile de echipa,