Bunicii mai au multe de oferit nepoţilor, chiar dacă prăpastia dintre generaţii este din ce în ce mai mare. Copiii născuţi în plină eră a tehnologiei şi crescuţi cu fel de fel de gadgeturi au pretenţii mari când vine vorba de distracţie, ceea ce face rolul bunicilor din ce în ce mai greu.
Cine a trecut prin şcoală îşi aminteşte negreşit de „Bunicul" lui Barbu Ştefănescu-Delavrancea, arhetipul bătrânului înţelept şi iubitor care-şi ţine nepoţii în poală şi le răspunde cu răbdare la întrebările pline de candoare. În zilele noastre, însă, o astfel de scenă este greu de imaginat.
Decalajul tehnologic sapă o prăpastie între generaţii, mult mai adâncă decât cea existentă prin firea lucrurilor. Cu toate acestea, specialiştii sunt categorici: bunicii mai au multe de oferit nepoţilor lor. Condiţia este să fie deschişi la nou şi să nu respingă din start lucrurile ce îi pasionează pe copiii de azi cu atât de agasantul „pe vremea mea".
De când a început vacanţa, doamna Miora D., bucureşteancă din cartierul Colentina, e tare cătrănită. În fiecare zi face naveta până în Berceni, unde locuieşte fiul său, pentru a avea grijă de cei doi nepoţi, Alexandru (10 ani) şi Luca (8 ani). Nu drumurile zilnice o deranjează, ci faptul că se simte inutilă pe lângă cei doi nepoţei. „Îi iubesc ca pe ochii din cap, nu mai ştiu ce să fac pentru ei, dar pur şi simplu mă ignoră. Dacă i-aş lăsa, s-ar juca toată ziua pe calculator sau s-ar uita la desenele alea oribile de la televizor", rezumă ea situaţia. „Nora mea mă ceartă că nu îi scot mai mult la aer sau că nu îi pun să facă teme în caietele de vacanţă, dar ei nu şi nu."
În vârstă de 68 de ani, femeia recunoaşte că a cam pierdut contactul cu nepoţii, pe care în timpul anului şcolar îi vede doar în weekend. „Parcă n-am vorbi aceeaşi limbă. Cel mare, Alexandru, vine pe la bucătărie şi mă înnebuneşte de cap cu n
