În parlament s-au comis, într-o zi neagră pentru democraţia românească, două orori. Prima: parlamentarii şi-au asigurat superimunitate, scoţându-se din categoria funcţionarilor publici pentru a-şi blinda astfel scutul în faţa procurorilor. A doua: a fost modificată definiţia conflictului de interese în sfera penală în aşa fel încât nu mai răspunde (aproape) nimeni pentru nimic. Toţi au sărit pe bună dreptate pe parlamentari. Dar adevărata nenorocire cu efecte economice devastatoare este, cel puţin de data asta, în altă parte.

Prima oroare se referă la câteva sute de parlamentari care nu gestionează direct bugete publice. De a doua oroare beneficiază din plin miniştri, primari, preşedinţi de comisii judeţene (marii baroni), consilieri şi cam tot ce angajează bani publici şi fonduri europene de ordinul a zeci şi sute de milioane de euro. Pentru ei s-a dat, în fine, verde la furt pe faţă. Va fi jaf legalizat la achiziţii publice dacă modificările la Codul Penal trec aşa cum au fost votate ieri.

Presa s-a concentrat pe superimunitatea parlamentarilor. Sigur că este o problemă, că e scandalos că tocmai cei care fac legile se pun deasupra lor. Am văzut filmul ăsta de zeci de ori, la fiecare dosar cu parlamentar blocat în parlament, la fiecare sentinţă definitivă pe care acelaşi parlament refuză s-o pună în aplicare pentru a proteja vreun exemplar din haită.

Dar, atenţie! Pragmatic vorbind, este infinit mai periculoasă a doua oroare. Din două cuvinte, parlamentarii au rezolvat ceea ce baronii s-au luptat o vară întreagă să obţină de la guvern, fără succes: protecţie în faţa investigaţiilor ANI şi DNA. De fapt, e mai mult decât protecţie. E dezincriminarea conflictului de interese. De atât a fost nevoie pentru a se da totul peste cap: de două cuvinte. Aşa ceva trebuie să admiteţi că n-am mai văzut. Să dai undă verde la furt unor armate întregi de amploai