Despre credinţa relaţională, despre credinţa în act, despre comuniune şi despre derivele ţanţoşe devenite "icoană" şi pandant al creştinismului contemporan vorbeşte Christos Yannaras în ultima sa carte.

Personaj incomod, teologul şi filosoful grec declară că această apariţie editorială nu a avut niciun ecou în Grecia natală - suntem curioşi care va fi ecoul românesc, căci cartea a fost tradusă (ca şi alte titluri ale aceluiaşi autor) şi publicată la Ed. Anastasia anul acesta (2011): "Contra religiei" (trad. din limba greacă de Tudor Dinu). Aceeaşi editură l-a avut oaspete pe autor, reuşind zilele trecute un tur de forţă prin România, manifestat prin mai multe conferinţe, dintre care, una, chiar în Aula Academiei Române.

În conferinţele şi cărţile sale, Yannaras compară creştinismul de astăzi (indiferent de confesiune) cu un supermarket din care fiecare alege un produs anume pe care-l consideră trebuincios la un moment dat, în funcţie de reflexele de credinţă ale unei epoci, ale unei regiuni şi grupări. Este ceea ce a fost numit "ortopraxie" - excesul de atenţie dedicat formelor sub care este practicată credinţa. Dar centrul de greutate aste altundeva: "particip la Biserică pentru a vedea dacă pot învinge moartea prin moarte", spunea Yannaras în Aula Academiei Române!

De unde şi titlul cărţii sale, atât de incitant şi riscant totodată. Creştinii nu foloseau termenul de religie la începuturile sale, ci pe acela de eclesia, de biserică.

Revenind la explicarea unor înţelesuri greceşti ale polisului - reprezentat de cetăţenii care vor să înţeleagă modul de existenţă al kosmosului - Yannaras subliniază: "creştinismul nu este o religie, ci un mod de viaţă" (p.172). Sau, în altă parte, după ce face o panoramare istorică, vorbind despre mântuire: "Aparţia unei mentalităţi juridice reprezintă o dovadă a transformării în religie a evenimentului eclezial