Sînt mulţi. Au invadat Europa. Conducerea Europei. Poartă toţi în piept un ecuson pe care scrie EXPERT. Nici un nume, nici o instituţie, nici o profesie, doar "expert". Arată ecusonul şi pot pătrunde oriunde. În visul meu, unul dintre aceşti experţi tocmai intra în casa mea şi mă lua la întrebări despre măsurile pe care le-am luat pentru evitarea efectului de seră...
Un vis nu tocmai îndepărtat de realitate, căci cu o zi înainte m-am întîmplat într-o astfel de reuniune europeană de experţi. Nu mai participasem la aşa ceva de la începutul anilor '90, cînd toată lumea expertiza frenetic viitorul post-socialist al proaspăt reunitei Europe. Experţii de acum nu arătau foarte diferit de cei din visul meu...
Şi nu arătau foarte diferit nici de omologii lor români, care se cheamă pur şi simplu ANALIŞTI. Despre aceştia tocmai a scris Doru Buşcu în Academia Caţavencu. (Apropo, oare de ce se cheamă ei "analişti" şi nu tot "experţi"?)
Se întîmplă ceva interesant cu această societate mondializată a noastră, poreclită uneori şi "societate a cunoaşterii". Din cîte înţeleg eu, principalii actori ai acestei societăţi a cunoaşterii ar fi experţii. Nu intelectualii, care nu prea îşi mai găsesc locul în ea şi se adună în mici cluburi intime pentru a evoca zăpezile de alt'dat'. Nu specialiştii, care nu prea mai au ce să facă cu diploma lor academică într-un domeniu devenit mult prea larg şi neaplicativ, în raport cu cerinţele de altă natură ale pieţii. În general, nu diferitele categorii de profesionişti cu care eram obişnuiţi. În locul lor, a tuturor, au fost creaţi experţii.
Există o logică în toate acestea, o logică pragmatică, dar totuşi logică. Gîndită dinspre utilitatea ei socială (adică în primul rînd economică), cunoaşterea nu se mai împarte în domenii, ci în probleme. Probleme ale societăţii, decupate şi definite în funcţie de nevoile societăţii şi de me
