Meciul a fost minunat. Baietii nostri si-au dat sufletul pentru culorile clubului si pentru onoarea Iasilor. Balba s-a intrecut pe el insusi, dupa ce s-a lasat de "agheasma dracului" si a facut un "cantonament" de canon si pocainta la sfintii parinti de la manastirea Petru Voda. Jucatorii si antrenorii n-au dat vina, ca de obicei, pe arbitri. Erau cincisprezece minute pina sa inceapa meciul de pe stadionul "Emil Alexandrescu". Echipa noastra urma sa joace cu o echipa din fruntea clasamentului, dar la casele de bilete abia daca erau doua-trei persoane. Nu era lumea interesata? Ba da, lume era puhoi insa, din ordinul primarului Gheorghe Nichita, la stadion s-au deschis mult mai multe case de bilete, astfel ca s-a evitat imbulzeala si acumularea transpiratiei. De altfel, nimeni nu mai emana acea sudoare de mitocan pentru ca avea posibilitatea sa se "refriseze" cu sucuri reci-reci de la multele chioscuri de la poarta si de pe stadion. Se vindea si bere, tot rece, dar nimeni nu se ingramadea s-o cumpere. Oamenii erau deprinsi cu aceasta initiativa a Primariei si, oricum, nu venisera la stadion sa bea bere. Iar cine nu bea suc sau bere, putea bea apa, caci toate "tisnitoarele" stadionului functionau de data aceasta. In pretul biletului - surpriza! - nu era inclus sI "programul", acea foita tiparita prost, cu informatii rasuflate, numai buna de impachetat telemeaua. Erau niste pliante-program, intr-adevar, dar se vindeau separat, pe sume modice si in conditii grafice de exceptie. Contineau informatii inedite, date tehnice, declaratii "la cald" ale jucatorilor, o avancronica a meciului scrisa de unul dintre cei mai sagaci cronicari ai urbei, mai tare ca Ioan Chirila, toate prezentate succint si spiritual. Ca sa nu vorbim de faptul ca pliantul continea si un poster reprezentind echipa noastra. Gratis! In aceste conditii, nu se mai vindeau bilete la suprapret, tuciuriii care s