Fictiunea, in umbra
Bianca BURTA
…La capatul anului literar 1933 se puteau estima citeva izbinzi de durata, titluri menite sa se detaseze de gloria efemera a atitor mii de carti, in tiraje mai mici ori mai mari, care se adauga anual pe rafturile generoase – desi ceva mai dosnice – ale memoriei literaturii. Intr-un singur an se puteau numara cel putin sapte romane de „raftul intii“: Patul lui Procust, Creanga de aur, Adela, Cartea nuntii, Rusoaica, Drumul ascuns, Rascoala…
Un asemenea detaliu de istorie literara imi vine in minte aproape de fiecare data cind, de la o vreme, la finele unui an, incerc – mai in joaca, mai in serios – sa „ghicesc“ cam cite dintre cartile de literatura aparute in cursul celor douasprezece luni vor mai (putea) fi citite sau pomenite peste, sa zicem, o jumatate de secol.
La capitolul roman, bunaoara – pentru ca tot a fost vorba despre asta mai inainte – anul literar 2003 nu s-a dovedit chiar o revelatie… In ciuda unor – totusi – laudabile incercari de depasire a crizei in care se gaseste/subzista proza noastra fictionala contemporana. Un atare (notabil) demers se datoreaza Editurii Polirom, care a inaugurat anul trecut o noua colectie: „Fiction Ltd.“. Aceasta initiativa editoriala a creat insa niste asteptari care, deocamdata, nu sint tocmai satisfacute: Femeia in rosu e doar o reeditare, iar despre „noutatile“ propriu-zise – Fric al lui Stefan Agopian, Intilnirea Gabrielei Adamesteanu, romanul Oameni si umbre, glasuri, taceri… al lui Alexandru George sau Fetita lui Mihai Zamfir – n-ar fi chiar potrivit sa se spuna ca aduc solutii narative de retinut… Modestia „productiei“ autohtone de fictiune e pusa si mai bine in lumina, prin contrast, de traducerile masive (si binevenite) din literatura universala, situatie cu care ne-am obisnuit, de fapt, mai de mult.
Proza romaneasca de fictiune are de
