15 milioane de euro. Mai mult sau mai puţin, că aşa e la noi, dar cam aceasta a fost suma cheltuită de oficialităţile Ploieştiului cu noul stadion "Ilie Oană". Cert e că preţul corect poate fi estimat după ce vezi un meci acolo. Cu atât mai mult un Petrolul - Rapid. Sâmbătă seara a fost 0-0 pe tabelă, minimum 10-0 în tribune. Nota maximă pentru gazde şi oaspeţi deopotrivă, zero pentru tot ce găsim în mod obişnuit pe arenele de fotbal de la noi. Poate la Steaua - Dinamo (3-2) ori la finala Cupei Dinamo - Rapid (1-0), ambele pe Naţional Arena să fi văzut ceva asemănător.
E greu de descris în cuvinte senzaţia trăită sâmbătă pe "Ilie Oană". Dacă aţi ajuns vreodată pe stadioanele din Turcia, Grecia ori Serbia cred că v-aţi face o idee. N-a fost doar cogregrafia "lupilor galbeni", spectacolul de torţe, reacţia rapidiştilor, ori marea de fulare galben-albastre. A fost un sentiment, o trăire, un vis. E greu să rămâi imparţial într-o asemenea atmosferă. Cum e la fel de greu să nu o lauzi. Să nu o aplauzi.
Un altfel de moment zero
N-a fost dificil să se ajungă aici. Galeria exista, echipa s-a întărit, iar stadionul a apărut anul trecut. Ingredientul minune a fost dialogul. Al celor de la Petrolul cu galeria, cu Liga, cu Jandarmeria. Rezultatul? O coregrafie inedită şi de efect, show-ul de torţe, dar mai ales cântecele! At-mos-fe-ră! Definiţia atmosferei din fotbal, mai exact. Poate un soi de moment zero al nostru, al celor care iubim fotbalul şi pe care ne place să-l trăim aşa cum vrem. Aşa cum trebuie.
Compromisul
S-au auzit de toate la Ploieşti. Şi de bune, şi de rele. Mai puţin celebrul "Mitică la brutărie", cu celebrele deja lui variaţiuni. Deocamdată, acesta e compromisul pe care un club precum Petrolul e nevoit să-l facă pentru a satisface orgoliul unui oraş întreg. Ceva de genul "nu-l înjurăm pe Mitică, pentru că nu ne suspendă dacă aprinde
