Solutiile date de cele doua institutii intr-un dosar de inselaciune sint total contradictorii. In timp ce politistii au propus scoaterea de sub urmarire penala, procurorii au luat masura arestarii preventive. O infractiune ramine infractiune chiar daca ancheta este efectuata de politisti sau de procurori. Desi uneori exista diferente de opinii atunci cind se ia in calcul starea in care este cercetat un invinuit, aceste divergente nu ar trebui sa apara atunci cind este vorba despre vinovatia sau nevinovatia unui om, din simplul motiv ca atit Parchetul cit si Politia lucreaza dupa acelasi Cod Penal. Un caz de inselaciune, ajuns recent pe masa judecatorilor, a dat peste cap acest principiu. In timp ce Politia a decis ca in acest dosar nu este vorba despre vreo infractiune, Parchetul a conchis ca escrocheria este limpede ca lumina zilei si de aceea i-a arestat pe cei doi presupusi vinovati. Instrumentarea presupuselor infractiuni presupune ca, in unele cazuri, ancheta initiala sa fie efectuata de catre politisti, pentru ca apoi dosarul sa fie inaintat, cu propunerile legale, Parchetului. Diferentele de opinii despre cit de grava este fapta respectiva si despre modul in care va fi cercetat invinuitul sint intilnite in mod frecvent. Asa se face ca, deseori, o persoana retinuta pe baza de ordonanta este pusa in libertate de procurori, dar uneori e valabila si reciproca. In aceste cazuri, singurul numitor comun ale acestor decizii este acela ca, fara nici un dubiu, fapta exista si constituie infractiune. In urma anchetelor desfasurate de Politie si Parchet apar insa situatii pe cit de suprinzatoare, pe atit de controversate. Asa este si cazul unei infractiuni de inselaciune care, in opinia politistilor nu exista, drept pentru care acestia au dispus scoaterea de sub urmarire penala a celor doua persoane invinuite in cauza. Nu de aceeasi parere au fost insa procurorii, care au