14 noiembrie. O zi ca oricare alta pentru mai toţi românii. Nu şi pentru noi, dobrogenii, care celebrăm la această dată un eveniment deosebit: unirea efectivă a Dobrogei cu România, la 14 noiembrie 1878.
În această zi solemnă, regele, pe atunci prinţul Carol I, aflat la Brăila, proclama: „Noi luăm astăzi în stăpînire Dobrogea, care devine şi este ţară românească…“
Tot în această zi, primele unităţi militare române trec Dunărea pe la Brăila şi Galaţi, fiind întîmpinate peste tot în Dobrogea cu o bucurie imensă. Însuşi prinţul Carol ţine cu tot dinadinsul să pună piciorul în această zi istorică pe teritoriul dobrogean, aşa că trece Dunărea cu o şalupă de la Brăila la Ghecet şi asistă la serviciul religios oficiat acolo.
Trupele române sînt primite cu multă emoţie, mai întîi la Tulcea, pe 14 noiembrie, apoi la Babadag, pe 17 noiembrie, şi la Constanţa, pe 23 noiembrie. Toată Dobrogea era în mare, mare sărbătoare.
Să ne oprim însă puţin atenţia la Tulcea şi să „simţim“ un pic din atmosfera de atunci.
Mai întîi (pentru că sîntem tulceni şi nu trebuie ratată ocazia) să lămurim de ce armata română „descalecă“ la Tulcea, şi nu în altă parte. Pentru că, la vremea aceea, Tulcea era oficial capitala Dobrogei, sediul administrativ al paşei – guvernatorul Dobrogei, fiind cel mai dezvoltat oraş din provincie.
DE ACELASI AUTOR Biserica germană din Malcoci Consulate străine în Tulcea Templul coral din Tulcea A fost odată... un bazarÎmbarcaţi la Brăila pe nave de război, cei 3000 de dorobanţi, cavalerişti şi tunari români debarcă pe cheiul Dunării din Tulcea într-o atmosferă de nedescris, în sunet de fanfară, de clopote trase la toate bisericile din oraş, bubuit de tunuri şi uralele nesfîrşite ale mulţimii. Conducătorul trupelor române, Generalul Gh. Anghelescu, este primit cu tradiţionala pîine şi sare. Se rostesc cuvinte emoţionante. Pentru pri
