Pe incitantul “Monitor Neoficial” de pe platforma “In linie dreapta” citesc un pertinent si percutant comentariu de Cristian Campeanu aparut in “Romania Libera”. Intr-adevar, este vorba, in urmatoarele luni, nu doar de soarta cabinetului Ungureanu, ci de un pariu care angajeaza viitorul dreptei democratice romanesti. Cei care scrisesera de-acum necrologul proiectului Basescu, cititorii in bobi, in scrum de tigara si in carti de joc peneliste si pesediste, inclusiv intelectualii uslasi, marturisiti sau nu, s-au cam grabit.

Cand premierul desemnat a spus ca are consecvente convingeri de dreapta, nu a fost vorba de o declaratie conjuncturala, ci de afirmarea unui crez politic si filosofic. O dreapta atlantista, europeana, rationala si moderna. Romania secolului al XXI-lea nu poate fi nici pastorala, nici marxista. Poate fi, are dreptul sa fie o tara moderna, emancipata de prejudecatile trecutului, dar atasata traditiilor patriotismului luminat, capabila sa ofere clasei de mijloc oportunitatile pe care le asteapta. Un mare sociolog, Daniel Bell, scria ca societatea civila este numele politic al economiei de piata. Bell nu a fost un om de dreapta, dar a fost un om de o admirabila inteligenta morala si politica. Un intelectual critic in sensul veritabil al cuvantului, asemeni unor Daniel Patrick Moynihan, Jeane Kirkpatrick, Raymond Aron, Irving Kristol, Monica Lovinescu, Isaiah Berlin, Sidney Hook, Jean-Francois Revel, Leszek Kolakowski (exemplific deliberat cu voci care adeseori nu au fost la unison).

Daca m-ar intreba cineva cum as defini optiunea filosofica a lui Mihai Razvan Ungureanu, as spune fara ezitare ca este un lovinescian. Un spirit care respinge extremele si detesta extremismele. Un liberal conservator. Blogurile de subterana si subteranele de bloguri au dat gres in previziunile lor apocaliptice. Au exultat prea devreme. Lupta nu s-a incheiat. L