Lungmetrajul „Toată lumea din familia noastră“, în regia lui Radu Jude, a primit, sâmbătă, „Inima oraşului Sarajevo“, marele premiu al Festivalului Internaţional de Film de la Sarajevo (6 - 14 iulie).

„Adevărul": De cine v-aţi temut cel mai mult la Sarajevo?

Radu Jude: Nu am văzut celelalte filme din competiţie, deci nu vă pot răspunde clar. Oricum, ideea de competiţie în artă îmi repugnă. Înţeleg că astea sunt regulile jocului, că aşa funcţionează lumea, dar viziunea asta competiţională, fotbalistică, asupra filmului, îmi pare uşor absurdă. Cum să compari între ele filme diferite, care vin din spaţii culturale diferite, care sunt produse în condiţii diferite? N-are niciun sens.

Ce impact poate avea premiul asupra direcţiei pe care o poate avea filmul?

Nu ştiu! Poate că se va vinde mai bine filmul!

De ce credeţi că a avut succes filmul - ce a atârnat mai mult în balanţa juriului - povestea, regia, interpretările?

O justificare explicită din partea juriului nu ştiu să existe. Ce le-o fi plăcut la filmul ăsta Dumnezeu ştie! Eu cred că interpretările actorilor principali (Şerban Pavlu, Sofia Nicolaescu, Mihaela Sîrbu, Gabriel Spahiu) sunt foarte bune, aşa că premiul ăsta e în primul rând rezultatul muncii şi al talentului lor.

Cum reuşesc filmele româneşti să-şi păstreze prospeţimea şi încă să mai câştige premii?

Iată o întrebare care depăşeşte aria mea de competenţă. Un bun critic de film vă poate ajuta mai mult decât mine.

Cum s-a comportat filmul în box-office-ul românesc?

Destul de bine, în sensul că avem până acum în jur de 6.000 de spectatori, ceea ce e relativ mult pentru un film românesc, dar ridicol de puţin dacă ne raportăm la numărul de locuitori. Asta arată, cred, dezastrul în care se află România în ceea ce priveşte numărul de săli dedicate filmului eur