Despre diversiunea Hayssam - pentru ca diversiune a fost - am scris chiar in timpul derularii cazului, atragandu-ne ostilitatea vizitiilor lui Traian Basescu din presa si din politica. Bazati pe documente in exclusivitate, pe informatii de la surse pe care le vom dezvalui, poate, peste multi ani, din nevoia de a le proteja, am sustinut ca asa-zisa rapire a fost o operatiune a serviciilor noastre secrete in stransa cooperare cu cele americane.
Ca operatiunea, careia noi i-am presupus numele de cod Hartia de prins muste, a servit nu numai interesele de glorie ale lui Traian Basescu, dar si pe cele de lupta antiterorista ale americanilor e o alta poveste. Important ramane ca intreaga afacere a fost o diversiune.
O diversiune ce se dezvaluie acum, cand, dupa Omar Hayssam, dispare si Mohammad Munaf. Cuvantul dispare trebuie inteles nu doar in sensurile sale de moarte prin strangulare, ci si de disparitie ca identitate.
Legendarea unui agent prin moartea sa falsa e unul dintre trucurile cele mai simple si mai des intalnite in operatiunile serviciilor secrete. Si daca ne gandim ca totul se joaca la Bagdad, teritoriu al nimanui, procesul si condamnarea lui Munaf pot fi o inscenare, cerand un efort minim. In istoria serviciilor secrete au fost cazuri de agenti morti pe hartie si ingropati in vazul presei libere si independente, sub semnul veghii permanente a statului de drept. Vii bine mersi, acestia au fost folositi in actiunile ulterioare, cele mai multe murdare, ale serviciilor respective. Cum sa nu credem ca procesul si condamnarea lui Munaf si a celorlalti complici nu sunt o inscenare pentru acordarea unei noi identitati? Mai ales ca nici despre proces si condamnare n-avem nici o informatie de la autoritatile irakiene.
In celebrul film "Nikita" se intalneste o secventa in care apare Curatatorul. Sub aceasta porecla, un agent specializat vine si cu
