Într-un articol apărut în noiembrie 2011 , Mugur Isărescu, guvernatorul B.N.R., a ridicat o problemă interesantă: „cum putem să fim judicioşi, să stimulăm economisirea şi să nu distrugem consumul?”. Evident, întrebarea este formulată într-un mod bizar.

Dacă plecăm de la premiza că resursele dintr-o economie sunt limitate (finite) la un anumit moment dat, acestea nu pot fi şi consumate şi economisite în acelaşi timp. Totuşi, plecând de la declaraţia domnului Isărescu, se poate pune o întrebare cu mult mai importantă, respectiv: ce trebuie să încurajăm pentru a susţine redresarea economiei – consumul sau economisirea?

Teoria economică sănătoasă ne învaţă că pentru a consuma mai mult în viitor trebuie să ne restrângem consumul în prezent. Această teză este până la urmă de bun simţ. Creştere a bunăstării, care să nu fie rezultată în urma economisirii unei părţi din venitul actual sau trecut, este nulă. Iar economisirea este cu atât mai necesară în contextul unei crize economice.

Totuşi realitatea în Europa, şi implicit în ţara noastră, este alta. Spre exemplu, în ţările EU 27 rata de economisire în al doilea sfert al anului 2011 a fost de doar 12,6%, în timp ce în zona Euro rata de economisire a fost de 13,9%, conform Eurostat . După alte surse , în România rata de economisire a stat mult timp sub nivelul de 10%. Mult sub media europeană!. Ne putem întreba: Ce îi împiedică pe români să economisească?

Inflaţia, impozitul pe câştigul din dobândă şi BNR

Inflaţia erodează în mod clar economisirea, deoarece nu are nici un sens să pui bani deoparte dacă în fiecare lună aceştia îşi pierd din puterea de cumpărare. În acelaşi timp, deşi nivelul de economisire în România era oricum redus, autorităţile au decis ca din iulie 2010 să introducă un nou instrument de „încurajare" a economisirii: impozitul pe dobândă. Astfel că, în pre