România s-a îmbogățit cu două titluri academice acordate de Universitatea Mang&Standford: „Doctor la înnot în minciună“ și „Mang cum laude pentru plagiat“. Corina Dumitrescu, rectorul imposturii academice, a reușit uluitoarea performanță de a demisiona înainte de a ajunge ministrul educației. Ioan Mang, xeroxul uman prins cu studii copy paste, a rezistat eroic nouă zile și a plecat. Ce s-a întâmplat? Ce forțe oculte s-au pus în mișcare astfel încât România a schimbat la educație doi miniștri în nici o lună? Cine și cum a reușit performanța să îngenuncheze guvernul Ponta, să găsească atâtea pete în „cel mai cinstit guvern“, să-l arunce în supremul ridicol?
Va trebui, totuși, să recunoaștem: a fost mâna generalului Google.
Nu s-au pus în mișcare conspirații universale, n-avem de-a face cu nici o cabală. Cele două nominalizări la educație trimise în neant s-au dovedit, culmea, monumente de ignoranță. Ei, Dumitrescu și Mang, sunt două nume învinse de propria prostie. Obișnuiți să evolueze în societăți închise, în spații perfect controlate, cu reguli falsificate, cu valori răsturnate, unde minciuna și impostura sunt mereu premiate, cei doi s-au făcut de râs în clipa în care au pășit în afara universului lor.
Dacă dai la o parte tâmpeniile din CV și biografie, nu rămâne mare lucru. Niște politruci descurcăreți, cam depășiți de vremuri și cam atât.
N-au înțeles că minciuna are picioare extrem de scurte într-o lume dezbrăcată rapid de orice secrete cu ajutorul internetului. Ei și politicienii care i-au promovat au picat testul la prima examinare pe bune realizată simplu și direct de orice particular de bună-credință. Victor Ponta are meritul de a-i fi găsit, expus și retras la timp.
Nu e bine că a încercat să înșele opinia publică, iar ca fost procuror știe că tentativa se pedepsește și ea, complicitatea la fel.
De fapt, cred că sunt pri
