Uneori, destul de des în ultimii ani, Dinamo seamănă cu văcuţa acea din proverbele româneşti. Frumoasă, cu lapte mult, dar când nimeni nu se aşteaptă, varsă găleata plină cu lapte. La fotbal, luând exemplu meciul „câinilor” cu „U” Cluj, frumuseţea stă în driblingurile lui Matei sau chiar Nica de pe partea dreaptă, în şerpuirile lui Alexe, sau în vitalitatea adolescentului Filip. Iar laptele, lesne de înţeles, sunt punctele pe care dinamoviştii le risipesc neaşteptat în cele mai nefericite momente.
Dinamo – „U” Cluj era o partidă între revelaţia primei jumătăţi a clasamentului, şi a celei din subsol, adică între două formaţii de la care nimeni nu avea mari pretenţii la începutul sezonului de primăvară, dar care au reuşit destul, mai ales în nişte condiţii potrivnice. Aseară, roş-albii au început, evident, dominant. Ardelenii s-au mulţumit să se apere atent, să alerge mult şi să încerce ceva pe contre. Şi le-a ieşit de minune planul, mai ales că în faţa porţii „câinii” şi-au cam bătut joc de şansele apărut. Filip, puştiul despre care vă povesteam mai devreme, vine cu primele ocazii. Prima dată, un voleu în cross al fotbalistului de 18 ani nu trece mult pe lângă (13), iar apoi, după o minge bine săltată de Matei peste apărarea clujeană, nu reuşeşte să reia curat spre poarta lui Boşneag dintr-o poziţie foarte bună (18). Luchin trimite şi el puţin pe lângă, după un corner (20), iar presiunea creştea în careul ardelenilor.
Nica apare şi el la finalizare, iar după o combinaţie cu Matei, ajunge în careu, dar trage în acelaşi Boşneag (34). Un minut mai târziu, Filip centrează foarte bine în faţa porţii, dar nici Dănciulescu, nici Alexe nu reuşesc să ajungă la minge. Dinamoviştii continuă jocul entuziasmant şi ratările depresive, iar Nica, după un soi de tiki-taka dinamovistă de peste 10 pase, trimite iar în portarul clujean.
După pau