Victorie, asadar, sau esec (cincizeci la cincizeci, vorba actualului presedinte al Partidului Democrat), certitudinea se va distila astazi in egala masura, iar mastile (actorilor politici, cum le place dumnealor sa se dezmierde, har lingvisticii ca ne-a inzestrat cu eufemisme) vor cadea intr-un mod pe care il vad de pe acum inexorabil. Este evident ca miine, adica azi, daca ar fi sa anticipez putin cronologia (pentru cuvenita, desi cam ipocrita simultaneitate a scrisului cu trairea), apele se vor desparti de uscat, iar griul se va alege, univoc, de neghina. Si intr-un caz (alegerea, mult rivnita personal de prezidentiabil si exasperant indusa mediatic, fie vorba intre noi, mai ales in ultimele zile), si in celalalt (rateul, dat ca aproape sigur de oponenti si sceptici, cu rictusul inerent si luciul oracular de rigoare in priviri, pentru ca nimic de la o vreme nu se lasa pe plaiurile noastre insorite fara niscai fanatism). Victorie, asadar, sau esec (cincizeci la cincizeci, vorba actualului presedinte al Partidului Democrat), certitudinea se va distila astazi in egala masura, iar mastile (actorilor politici, cum le place dumnealor sa se dezmierde, har lingvisticii ca ne-a inzestrat cu eufemisme) vor cadea intr-un mod pe care il vad de pe acum inexorabil. Caci Marian Lupu, in afara de calitatea grozav de seducatoare pentru orice spot, de mar al discordiei, a capatat din aprilie incoace, din revelatie in revelatie (conferinte de presa, aparitii pe micul ecran, declaratii, dar mai cu seama, mustind de atitea intelesuri, vizite ba in Rasarit, ba in Apus), si valoarea unei excelente hirtii de turnesol. E, fireste, un delict de gratuitate incercarea de a anticipa consecintele - chiar pe termen scurt - ale uneia sau celeilalte solutii pentru care va opta in ziua de 7 decembrie Parlamentul Republicii Moldova. Insa, retrospectiv, invataminte se vor putea trage, cred, berechet.