"Reporters sans Frontieres, organizatie perfect onorabila, plaseaza Romania sase locuri deasupra SUA la capitolul libertatea presei".
Tocmai cand televiziunile, in criza de inspiratie si personal, se refugiasera in stiri cu ambuteiaje rutiere, iata ca a aparut subiectul salvator: scandalul "Remes-Muresan".
Multi n-au ratat ocazia sa mai dea o data dovada loialitatii de partid si de stat, deturnand discret atentia publica dinspre tema propriu-zisa (doi ministri de dreapta suspectati ca negociau o mita substantiala, batand catre valoarea de 100.000 euro) catre o alta, reala si ea, dar cu totul secundara in context (statutul si deficientele TVR).
Asa ca s-a trecut la organizarea de anchete, audieri si alte evenimente mondene, in parlament si in interiorul breslei, care sa dea impresia de vigilenta si introspectie. Sigur, Remes si Muresan sunt niste sobolani nenorociti, dar, frati romani, alta e chestia serioasa care ne intereseaza pe noi aici.
Intre altele, CTP a fost chemat rapid ca sa dea, cu incruntarile si certitudinile sale fulgeratoare, interpretarea canonica a fenomenului: o coproductie artistica DNA-TVR. Ca uite filmul cum e montat; cum are titraj cu majuscule perverse la BaSESCU si COMISIE; ca daca ar fi fost pe bune, de ce nu l-a saltat procurorul pe Remes cu plicul in mana etc. Manipulare, clar.
Intre timp, capetele de acuzare au cazut pe rand: secventele au fost montate fara denaturari, dupa cum ne-a anuntat o saptamana mai tarziu chiar CTP; titrarea nu apartinea televiziunii, iar majusculele se pare ca sunt practica uzuala la inregistrari de felul asta; impricinatii nu puteau fi arestati, ca nu era un flagrant organizat, ci doar un prim filaj in dosar, procurorul avand nevoie si de alte probe despre licitatie pentru a demonstra legatura cauza-efect.
Ce a mai ramas pe tapet, dupa atente i