Uniunea Scriitorilor din Moldova a devenit, cum sa zic?, mult prea incapatoare, jenant de accesibila, ca o tirfa ieftina, la indemina oricarui libidinos. Este incredibil cita masa de manevra s-a acumulat intre timp, cita gelatina agresiva s-a instalat in scripte si pe culoare. Habar n-am cu ce s-au soldat alegerile presedintelui USM. Cristina, secretara-dactilografa, mi-a telefonat in timp ce ma indepartam vertiginos de capitala, ca sa-mi spuna ca "Suceveanu a cistigat, cu o diferenta de 13 voturi", dar ca, in ultimul moment (oh, aceste ultime momente, de dinaintea saltului, cind basculezi intre intentie si himera!), hirsit in chichitele procedurale (ca nu degeaba a incalzit in tineretile sale fotoliul de vicepresedinte al Parlamentului), Valeriu Matei va fi invocat nu stiu ce clauza de statut - sau cam asa ceva - drept care intreaga opinteala a masei scriitoare a devenit, vorba ceea, nula si neavenita. Acu', daca ar fi sa acceptam de buna presupozitia, totul trebuie luat, sisific, de la capat: cu noi invitatii (prin posta, ca mail nu au toti, iar unii, la auzul substantivului, te-ar putea probozi pentru exces de familiaritate: "Ce mail, bre, ca as putea sa-ti fiu parinte!"), noi telefoane si, fireste, cu alta campanie. Si n-ar fi rau, cu respect opinez, fiindca in vremuri de inanitie ca ale noastre inca un zaiafet si inca un chiolhan (cu ghiurghiuliul aferent & vodca indispensabila), date intru persuadarea condeielor cu drept de vot, nu strica deloc, ci, exact, tine de sat; iar in plan ontogenetic (da' ce va mirati asa? - termenii astia sint recurenti la noi!) ar insemna inca o bifa in programul individual de supravietuire. In formula mai sintetica: alegeri noi - mincare pe saturate, baut cit cuprinde intru sanatatea si elanul ascensional al candidatului, electorat satul (ceea ce ar fi o realizare enorma fata cu actuala stare a sistemelor noastre digestive, prin car