Am fost rugat să descriu acest oraş de pe Costa Blanca, numit Benidorm, “pe înţelesul tuturor”, asemuindu-l cu “universul cunoscut”. Odescriere ar suna aşa: un oraş cosmopolit, care “comprimă” Sinaia, Mamaia, New York-ul şi… Turnul Babel.
De ce Sinaia? Pentru români e un reper cunoscut: străzi care şerpuiesc în piatră, spre înălţimi, spaţiile de cazare pitoreşti, situîndu-se de o parte şi de alta. Doar că, în locul vilelor de munte, vei întîlni zgîrie-nori asemănători cu cei new-yorkezi. Pentru că aici, cele mai multe dintre hoteluri au între 20 şi 50 de etaje, unele cu faţade de sticlă, altele cu piscine pe acoperiş… Mamaia – pentru că totul se află la ţărmul mării. Al Mării Mediterane, însă – cu apa translucidă, cu plaje lungi şi, mai ales, late. Aici, la Benidorm, se găsesc cele mai frumoase plaje ale Europei, iar numele lor fixează spaţiul şi timpul: Levante – adică Răsăritul – şi Poniente – adică Apusul.
Aromă şi savoare
Despre un loc anume de pe această plajă “a Apusului” vreau să vă povestesc în continuare. Mai precis, despre “La Cuina de Ponent”. Ar trebui spus că în Spania vei întîlni denumirile atît în spaniola “literară”, cît şi în dialectul local, de data aceasta în valenciană; astfel, “la cocina de poniente”, în spaniolă, devine în dialect “la cuina de ponent”, adică “bucătăria (plajei) apusului”. Aici, într-o amiază de aprilie (care înainta, grăbită, spre amurg), am avut şansa de a degusta, într-o succesiune ameţitoare de arome şi savori, cîteva preparate din impresionanta bucătărie regională.
Preparate
După o deschidere subtilă cu o băutură asemănătoare mai “esticei” grappa italiene, am degustat, pe rînd, “tortillas”, micuţe cît podul palmei unui copil, pe care Miguel Angel, maestrul bucătar, presărase… pulbere de jambon “serrano”. Apoi – doar pentru diversiune (Benidormul este un fel de “Turn