Fostul antrenor iesean vrea sa reorganizeze baschetul masculin Au devenit aproape obisnuinta situatiile in care echipele sportive sint sortite parcurgerii perioadelor de glorie si a celor de apus. Daca gloria poate fi reprezentata de clasari fruntase si chiar mai mult decit atit, apusul poate inseamna uneori dezintegrarea. Situatii de acest gen sint multiple si Iasul pare sa fie cap de coloana in acest sens. Cladita din temelii in urma cu citiva ani, ajunsa la cea mai mare performanta realizata vreodata in istorie (medalie de bronz), echipa ieseana de baschet masculin a ajuns in acest an intr-un mare impas. Pornita ca din pusca in prima parte a sezonului, dar macinata apoi de convulsii interne, echipa care umplea altadata Sala Polivalenta s-a trezit fara sprijinul consistent al sponsorului care i-a fost alaturi ani de-a rindul. Declinul s-a pus pe seama situatiei generale dificile din societatea romaneasca, rezultate nefavorabile inregistrate pe parcurs dind drumul la speculatii, cea mai vehiculata fiind cea legata de amintirea antrenorului care i-a condus pe ieseni pe podium. Traind din amintiri, iesenii au cedat usor-usor si nemultumire partilor implicate au inceput sa iasa la iveala. Ramasi fara antrenor, care a anticipat dezastrul, apoi fara sponsori si o parte din titulari, tinerii ieseni ramasi in lupta au cazut prada lipsei de perspectiva si experientei adversarilor. Favorabila a fost doar atitudinea de incheiere a competitiei, cu riscul, intrevazut, al unei suite de esecuri, in absenta fericita a problemelor legate de mentinerea in primul esalon. Sezonul s-a incheiat pentru studenti de aproape o luna si, desi nu s-au facut inca pasi concreti, situatia poate reveni la normal, in sensul reorganizarii unei echipe care se putea lauda odata cu titlul de echipa fanion a urbei. Disponibilitatii pentru continuitate in colaborarea dintre clubul Politehnica si sponsoru