În anul de graţie 2008, luna mai, Parlamentul European a decis pentru prima oară în istoria UE ca la stabilirea programului său de lucru să ţină seama de data Paştelui ortodox. Astfel, în 2009, lunea de după Paştele ortodox va fi zi nelucrătoare. Se adaugă zilele libere de după încheierea activităţii europarlamentare din Săptămîna Mare, respectiv vineri şi sîmbătă.
În anul de graţie 2008, luna mai, Parlamentul European a decis pentru prima oară în istoria UE ca la stabilirea programului său de lucru să ţină seama de data Paştelui ortodox. Astfel, în 2009, lunea de după Paştele ortodox va fi zi nelucrătoare. Se adaugă zilele libere de după încheierea activităţii europarlamentare din Săptămîna Mare, respectiv vineri şi sîmbătă.
Din punct de vedere tehnic, modificarea este minoră. Din perspectiva simbolică, dar şi a progresului ideii europene, pasul este uriaş. "Bătălia pentru prima zi a Săptămînii Luminate" a fost lungă şi infinit mai dură decît se poate imagina. Ea a avut de învins întunericul prostiei, răutăţii şi prejudecăţilor, al narcisismului arogant şi al exclusivismului miop care domină încă minţile multor europeni, altminteri declaraţi apostoli ai Europei unite.
O dată cu intrarea Greciei – stat avînd o populaţie majoritar creştin-ortodoxă – în UE, europarlamentarii aleşi în această "circumscripţie" au solicitat ca principala lor sărbătoare religioasă să fie respectată la fel cum se întîmplă în cazul Paştelui catolic şi protestant. Au fost refuzaţi. Parlamentul avea mult de lucru şi nu era timp pentru "vacanţe" suplimentare!
Sosirea românilor şi bulgarilor a mărit considerabil numărul ortodocşilor în totalul populaţiei UE. Ei se adăugau nu doar grecilor, ci şi ortodocşilor din societăţile occidentale sau nordice, predominant catolice ori protestante. Aceasta într-o Europă post-westfaliană, unde principi
