In luna mai, iarna nu se da dusa usor de pe umerii muntelui Argiros (argint, in limba greaca) si prin urmare, nu putin a lipsit sa urc pe schiuri ca sa planez, inca o data, de la jumatatea muntelui-vulcan caruia turcii ii spun Erciyes Dağ. De fapt, ma aflu in inima Turciei pentru cu totul altceva. Am zburat cu o cursa interna de la Istanbul la Kayseri pentru un pelerinaj la asezamintele ortodoxe din Capadocia. Dominat de muntele Argiros, orasul Kayseri e nu doar inceputul de drum ideal pentru turistul european care vrea sa ajunga in Capadocia, ci si amintirea unei frumoase pagini de istorie a crestinismului. Pentru ca acest Kayseri e denumirea turca a cetatii bizantine Cezareea.
Scriam, in nota precedenta, ca apostolul Pavel a increstinat primul european, o femeie, Lidia, la Filipi, in Grecia. Dar, dupa cum scriu cartile, Pavel venise la Filipi din tinuturile Cezareei, unde predicase cuvantul Domnului. In secolul I dupa Hristos, apostolii au reusit, intr-adevar, sa crestineze un numar insemant de oameni. Ca urmare a acestui misionarism de succes, in urmatoarele doua sute de ani, Capadocia a devenit un important centru spiritual crestin. Sfantul Vasile ce Mare, episcopul Cezareei, fratele sau, Sfantul Grigore de Nissa si prietenul lui, Grigore de Nazianz (care, impreuna, formeaza, in cadrul parintilor greci ai Bisericii, grupul parintilor capadocieni) au pus bazele unei noi vieti monahale. Sustinatori ai rugaciunilor in grup, ei se afla la originea infiintarii primelor manastiri in care erau pregatiti misionarii. Cei trei au construit bisericute rupestre in care era celebrat cultul crestin pentru comunitati mici dar foarte puternic legate prin credinta.
In intreaga Capadocie, exista si azi, sute de astfel de lacasuri. Ele au fost redescoperite de un iezuit francez, in 1930, dupa ce descrierile unui alt cercetator, Paul Lucas, trimis in Capadocia de Ludovic
