Evolutia profesionala a tinerelor cadre didactice de la Universitatea de Medicina si Farmacie Iasi este compromisa complet de incapatanarea cu care profesorii universitari, ajunsi la varsta pensionarii, refuza sa paraseasca functiile banoase in care se afla. Un asemenea refuz reprezinta o palma trasa prestigiului academic, atata timp cat activitatea didactica poate fi continuata ca profesor consultant, dar este refuzata din motive meschine: salariul de profesor universitar in functie este infinit mai mare decat cel de profesor consultant. Averile stranse de aceste personaje sfideaza nu numai limita bunului simt, ci si nivelul de trai al asistentilor si preparatorilor universitari, care se cauta de doua ori in buzunare pentru a gasi bani de paine. De accesul la carti de specialitate, la burse de studii, la studii de cercetare nici nu mai poate fi vorba. Debusolate pentru ca nu stiu de partea cui este dreptatea, tinerele cadre didactice viseaza fie la o plecare la cules de capsuni, dar nu o fac pentru ca spera sa se schimbe ceva, fie strang banut cu banut pentru un concediu la mare. In timp ce unii dintre actualii pensionari au facut afaceri nerusinate si incaseaza chirii substantiale de la numeroasele locuinte proprietate inchiriate studentilor straini, corpul academic format din tinerii medici este platit cu 150 de Euro pe luna. Cam cat salariul mecanicului auto al fostului rector Carol Stanciu! Pe zi ce trece, deznadejdea cuprinde tot mai mult tinerii specialisti ai UMF Iasi, care se conving ca nu mai au nici un viitor si ca formeaza o masa de manevra a dinozaurilor ce spera sa treaca in nefiinta direct din fotoliul de profesor universitar. Poate si cu o spaga in buzunarele halatului. Studentii de la Medicina au obligatia morala de a analiza cu atentie ce se petrece la universitatea ieseana, pentru ca de evolutia acestor evenimente depinde si viitorul lor prof