La Tarlisua, satul devastat de ape, oamenii au inceput sa-si scoata no-roaiele din case. Dincolo de podul rupt de apa, eliberat din prinsoarea trupurilor de copaci navaliti peste oameni, lacrimile stau in loc. Localnicii si-au vazut vecinii luati de vartej cu tot cu casa. Rabufnirea paraului nu le-a luat insa oamenilor cea mai de pret bogatie: puterea de munca.
Cititi si:Dupa potop, lacrimi si durere * Bilant provizoriu - Apa a luat noua vieti * In satul in care s-a nascut Rebreanu, o data a plouat cu stele * Examinare speciala pentru copiii care dau testele nationaleApele nu le-au luat puterea de munca
Abia au trecut apele, iar la Tarlisua oamenii au inceput sa-si scoata noroaiele din case. Sunt ajutati de jandarmi militari, dar si de localnicii satelor din jur.
In lumina soarelui de dimineata se vad cel mai bine distrugerile lasate in urma de apa. Pana la Tarlisua, drumul este marginit de cursul furios, chiar daca foarte firav, al Tiblesului. Paraiasul a revarsat peste campuri, acoperind campiile cu o argila nisipoasa care te face sa te gandesti cum vor mai putea localnicii sa cultive aceste terenuri. In sate, casele de pe langa apa sunt insemnate cu noroaie. Pasunile mai pastreaza pe alocuri, ghebosi, parii pe care erau adunate capitele de fan, primul cosit anul acesta. Martori tacuti ai potopului.
Cum ne apropiem de asezarea cunoscuta, pentru ca aici s-a nascut romancierul Liviu Rebreanu, copacii rupti, culturile de porumb acoperite si asfaltul ingalbenit de argila te mira: ce s-a intamplat de firavul Tibles a reusit sa lase in urma atatea stricaciuni si sa curme vietile celor care ii stapaneau malurile?
LA SPALAT IN RAU. In sat domneste dezordinea. Lumea pare data peste cap, dar, din loc in loc, se vad femeile: freaca in vreun firisor de apa cate o rufa din casa. Unele se apleaca peste malul Tiblesului, care le-a stricat lumea.