Deşi sunt invidiaţi pentru faptul că nu iau în greutate oricât ar mânca, oamenii slabi nu sunt feriţi de boli specifice persoanelor supraponderale, precum diabetul de tip 2 sau afecţiunile cardiovasculare.
Aceasta este concluzia oamenilor de ştiinţă de la 72 de instituţii din zece ţări, coordonaţi de cercetătorii de la MRC Epidemiology Unit de la Cambridge, care precizează că a fi slab nu presupune neapărat să fii şi mai sănătos, informează Daily Mail.
Cercetătorii, conduşi de dr. Ruth Loos, au descoperit că persoanele slabe au o genă în comun, denumită IRS1 care le ajută să nu ia în greutate. Aceeaşi genă este responsabilă şi de predispoziţia spre afecţiunile menţionate mai sus, după cum au constatat experţii, care au comparat codurile genetice ale peste 75.000 de persoane.
Deşi auzim mai mereu că persoanele slabe sunt mai sănătoase decât cele grase, în mod paradoxal, analizele de laborator au arătat că persoanele slabe care prezentau gena IRS1 aveau în organism un nivel mare de grăsimi periculoase, localizate mai ales în jurul organelor vitale: inimă şi ficat, iar corpul lor asimila mai greu zahărul.
Din această cauză, persoanele slabe care aveau gena IRS 1 prezentau un risc cu 20% mai mare de a suferi de boli de inimă şi diabet de tip 2 decât oamenii care nu aveau această genă. Experţii precizează că gena este mai des întâlnită în rândul bărbaţilor, argumentând că aceştia stochează mai puţină grăsime decât femeile, însă sunt mai sensibili la orice schimbare de distribuţie a ţesutului adipos.
"Pentru a te îmbolnăvi de boli de inimă sau diabet de tip 2 nu trebuie să fii neapărat gras, după cum arată noul studiu. Astfel, predispoziţia spre o boală nu trebuie luată numai după aparenţele aspectului frizic, deoarece analizele specifice pentru depistarea acestei boli pot contrazice această teorie", spune dr. Loos.
Prin aceste rezultate,
