De ieri, exporturile paralale de anumite medicamente oncologice au fost temporar suspendate, a anunţat ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu. Care sunt motivele acestei decizii? Cine are de pierdut şi cine câştigă de pe urma acestei sistări? Ce înseamnă, exact, acest export paralel şi care sunt consecinţele lui asupra pacienţilor? Actorii sistemului sanitar din România au răspuns acestor întrebări, pentru România liberă.

Exportul paralel, deşi sună a activitate ilicită, nu este. Există chiar o lege a Uniunii Europene care îl reglementează. Exportul paralel de medicamente este, de fapt, o expresie a comerţului liber comunitar. În exces, însă, această activitate poate dăuna grav pieţei de medicamente dintr-o ţară a Uniunii Europene, mai ales dacă în respectivul stat preţul medicamentelor este mult mai mic decât în celelalte ţări UE. Şi, cum România are printre cele mai mici preţuri la medicamente din Uniunea Europeană, are mult de suferit. Mai exact, distribuitorii achiziţionează medicamente de la producători – fie ei români sau străini, singura condiţie este ca aceştia să aibă medicamentele respective înregistrate în România - şi, în loc să le vândă mai departe tot în România, preferă să le vândă în ţările UE în care preţul medicamentelor este mult mai mare.

"Uneori, preţul este şi de 2-3 ori mai mare. Suntem într-un cerc vicios. Medicamentele sunt ieftine în România, dar cad victimă acestui aşa-numit export paralel şi dispar de pe piaţă, fiind vândute în afară. Pe de altă parte, dacă am mări preţul, ar fi rău pentru pacienţii români. Dar degeaba sunt ieftine, dacă pacientul nu are de unde să le ia. Aşa că soluţia asta e, aleasă acum de minister: interzicerea vânzării în afară de către distribuitrii români a anumitor medicamente, din cauza discontinuităţii lor pe piaţă", a explicat pentru România liberă vicepreşedintele Colegiului Farmaciştilor din Româ