Campioana României trebuia să obţină un punct aseară pentru calificarea în semifinale, dar a făcut mai mult decît atît: a învins. Este pentru a treia oară în ultimii 4 ani cînd Oltchim ajunge în penultimul act al Ligii. Adversară îi va fi o cunoştinţă veche, Gyorul.

Oltchimul se descurcă bine cu cuţitul la os. Poate că aşa ar trebui judecate toate provocările de acum încolo, în termeni de "acum ori niciodată". Cînd nu există opţiuni, mai rămîne lupta. Singura alternativă. Aseară, campioana României şi-a jucat prezenţa într-o nouă semifinală europeană de vîrf şi a făcut-o descoperind nişte resurse care în precedentele două meciuri fuseseră uitate. Sau ascunse. Sau neglijate.

Vechile noi descoperiri

Important e că adversarele n-au condus nici măcar o dată. Important e că începutul de meci a descoperit soluţii favorabile. Özel, care făcuse la Ljubljana o partidă excelentă, a pornit la fel de bine şi aseară, completată de Jovanovici. Jerba de scîntei din atac a stîrnit-o însă altcineva. Valentina Ardean Elisei. Extrema stînga pe care toate echipele şi-o doreau la un moment dat în distribuţie. Alice a avut cîteva execuţii care concentrează într-o secundă forţa, inteligenţa şi viteza. În total, a marcat 8 goluri ieri, toate din acţiune, ceva ce nu-i mai ieşise de mult.

Şi a mai fost cineva care a strălucit aseară: Luminiţa Huţupan Dinu, cea care are în vitrină două Ligi ale Campionilor cîştigate chiar cu Krim şi 3 în total. A fost ca în acele meciuri peste care părea că s-a aşternut deja praful în care Huţu îşi intimida adversarele pînă aproape de lacrimi. De pe extreme, cel puţin, firave au fost aseară reuşitele slovene. Şi a mai fost Oana Manea, abia restabilită după probleme de sănătate. Şi Băbeanu, perfectă de la 7 metri. Şi Brădeanu, luptînd din toate puterile. Şi Managarova, iute ca fulgerul. Şi toată lumea care a jucat. Pentru că a crezut