Suveica Mamei Ruţă din Mândra – un sat fălos din Făgăraş – călătoreşte de vreo cinci ani prin lume. Tot “ţese pânză de poveşti” de vreo 300.000 de kilometri, şi n-a obosit, şi nu s-a plictisit de colindat zările. Povestea ei uimeşte oamenii, peste tot pe unde ajunge,: cine a mai auzit ca o suveică – unealtă mai degrabă a Penelopei, cea care-aştepată acasă întoarcerea soţului ei, decât tovarăş de drum al lui Ulise, mereu călătorul – să bată pământul în lung şi-n lat? Şi de peste tot de pe unde ajunge, trimite acasă veşti şi poveşti.
Când m-au invitat să plec în Malta cu ei, primul meu gând a fugit către mărturisile Reginei Maria, care-n “Povestea vieţii mele” istoriseşte despre cei trei ani petrecuţi în arhipelagul de piatră din mijlocul Mediteranei. Primul pas pe insula alba situata mai aproape de Africa decat de Europa, l-a facut in portul La Valetta, unde vasele englezesti din flota amiralului Nelson se leganau intre lumini si umbre. I-a placut dintru inceput Malta si oamenii ei cu o limba ciudata arabo-europeana si poate nu e intamplator ca aici s-a si indragostit, pentru prima oara...Pe urmele ei , am plecat cu suveica Mamei Ruţă la purtator, incercand sa privesc lumea miraculoasa din jur ca un copil de varsta celei care avea sa devina Regina Maria a Romaniei.
Primul popas l-am făcut, vineri, în satul Siggiewi, la "Limestone Heritage" . "Muzeul Pietrei" e, la origine, o carieră de calcar şi un fost fund de mare, acum 20 de milioane de ani . În buzunarele ei, istoria pietrei are chip uman. Zeci de personaje de dioramă coborate, parcă, din Muzeul Figurilor de Ceară, recompun viaţa maltezilor, în dialog cu piatra. O piatră de o calitate deosebită, reprezentând una dintre cele mai mari bogăţii naturale ale insulei. O piatră facută, parcă, să înfloreasca, sculptate, acele cruci la care ne uităm cu admiraţie. Sunt cruci malteze cu patru braţe egale şi în