Este profesor de chimie de 17 ani, timp în care a cunoscut satisfacţii mari prin reuşitele elevilor pe care îi pregăteşte la olimpiadele şcolare.
Până să descopere disciplina chimie, Alina Măiereanu era doar un elev silitor la toate disciplinele şcolare, ca mulţi alţi colegi ai săi.
În clasa a VII-a însă, când a făcut cunoştinţă cu tabelul periodic al elementelor lui Mendeleev, s-a îndrăgostit iremediabil şi fără leac de chimie, lucru pe care spune că îl datorează profesoarei sale Lenuţa Drăguşanu, care i-a insuflat pasiunea pentru acest obiect.
„Este foarte important să prinzi obiectul de prima dată, să ai cunoştinţe bine însuşite, pentru că altfel nu ai o bază ca să construieşti mai departe. Pentru mine, chimie este tot ceea ce ne înconjoară, este cea cu care ne trezim în fiecare dimineaţă, este indispensabilă vieţii pentru că folosim multe produse care nu ar putea fi obţinute fără ajutorul chimiei. Mă gândesc aici la medicamente, detergenţi, sintetice etc, care necesită un anumit control al calităţii, o analiză chimică", spune convingător Alina Măiereanu.
Mărturiseşte că a aflat foarte multe răspunsuri la lucrurile care o măcinau legate de această disciplină în perioada studiilor, prin experimentele din laboratorul şcolii, unul foarte bine echipat şi dotat la acele vremuri.
Deşi a făcut liceul la profilul matematică-fizică, opţiunea pentru chimie pură a fost clară când a ales să urmeze o facultate.
Colegă de cancelarie cu foştii profesori
În cei cinci ani de studii superioare a muncit din greu, lucru confirmat de nota mare de la absolvire, 9.34. Nu a avut repartiţie de la început în învăţământ, lovindu-se cu „tarele" sistemului de educaţie din România.
„M-am titularizat abia în 1997, la Dumitreşti, unde nu m-am dus niciodată, preferând să fac suplinire la Colegiul Naţional „Al. I. Cuza". Aici am predat în toţi aceşti
