Intr-un roman foarte bun, "Degete mici", al unui scriitor roman contemporan, Filip Florian, intalnim urmatorul fragment: "In cele 340 de lagare destinate opozantilor juntei, anonime, cat mai izolate si mai ratacite intr-o suprafata nationala de 2.780.000 de kilometri patrati, regulile de capatai fusesera brutalitatea nesecata si capriciul absolut. Toti cei aruncati in iadurile acelea miniaturale isi traisera zilele (de fapt restul zilelor) legati la maini si la picioare, aproape orbi din pricina glugilor care le acopereau ochii, infometati, lasati sa zaca in propriile excremente sau cufundati in latrinele soldatilor. Detinutilor le era imposibil sa comunice unul cu altul, iar maltratarile la care erau supusi tradau refularile sexuale ale militarilor detasati in acele locuri pustii, parcurgeau vechile metode ale inchizitiei, rafinamente ale sadismului asiatic si tehnici noi inspirate de curentul electric. Una dintre cauzele ultime des intrebuintate in anii in care trei generali si un feldmaresal se perindasera la conducerea republicii fusese ingroparea pana la gat a corpurilor vlaguite si lasarea unor capete inerte in soare sa se coaca si sa crape ca pepenii." Fragmentul este zguduitor si merita cunoscut deoarece se refera la o perioada a istoriei contemporane, 1976-1981, loc de desfasurare, Argentina tangoului, deci in perioada in care la conducerea tarii s-a remarcat generalul Jorge Rafael Videla, unul dintre militarii de trista amintire ai continentului hispano-american. Tirania juntei militare, se stie, a durat pana in 1983 cand prin alegeri democratice a venit la putere presedintele Raul Alfonsin. Tot pe atunci, pe vremea altui militar, Leopoldo Galtieri, de aceeasi factura, a avut loc si penibilul episod al Malvinelor, cand junta a incercat sa adoarma opinia publica printr-o operatiune absolut falimentara, scotand din barlog batranul Albion care nu a pregetat s