În 2005, fostul ministru al Educaţiei, Mircea Miclea, propunea o schimbare majoră în domeniul formării continue a cadrelor didactice. Prin ordinul semnat pe 19 iulie, se stabilea modul în care, o dată la 5 ani, cadrele didactice trebuie să acumuleze 90 de credite transferabile, prin programe de perfecţionare. Până la acel moment, profesorii ştiau că trebuie să acumuleze 90 de credite, fără a li se impune, însă, şi domeniile din care să adune aceste puncte. Procedura nouă e complicată, însă a fost gândită să asigure o formare completă, în arii diferite.
Astfel, pentru a obţine un certificat de competenţe profesionale, un profesor trebuie să urmeze 4 categorii de programe: de perfecţionare, o dată la 5 ani; tematice; programe datorate reformei şi programe speciale, de cooperare internaţională. Cele din prima categorie sunt şi ele împărţite în 3 module: proiectarea, organizarea şi evaluarea activităţilor didactice; management şi comunicare şi tehnici informaţionale şi de comunicare. Au trecut mai bine de doi ani, însă, fără ca, în acest răstimp, vreun profesor să obţină certificatul de competenţe, prin modalitatea stabilită.
De 2 ani, au continuat să fie eliberate certificate, chiar dacă creditele proveneau în urma frecventării unui singur tip de programe. Explicaţiile sunt multiple. În primul rând, în momentul semnării ordinului, erau deja acreditate zeci de programe, care sunt în derulare şi astăzi şi care vor continua până în 2009. Prin urmare, încă sunt profesori care acumulează credite prin frecventarea acestor programe, fără să ştie că, în mod normal, ar trebui să se înscrie şi la cursuri din celelalte categorii. În al doilea rând, ministerului i-a luat aproape 2 ani să stabilească curriculumul pentru programele datorate reformei. Acest lucru s-a întâmplat abia în martie 2007.
Există, de asemenea, vizibil mai puţini furnizori de programe temati
