Părintele Gheorghe Urda Trimişi de moşul Godja-Ou, din Văleni, am ajuns în Bîrsana; unul dintre satele pe care dl Mihai Dăncuş, directorul muzeului din Sighet, ni-l recomandase; şi despre care vom afla mai apoi, de la părintele local, că este un "leagăn al tradiţiei maramureşene". Respectivul leagăn, sîmbăta, pe la amiază, era relativ pustiu; cu excepţia cîtorva gură-cască de diverse vîrste ce adăstau, à la Vestul Sălbatic, prin curtea Magazinului-Birt. În rest, destule porţi mari, de lemn, maramureşene; şi case de lemn, dar mai puţine, deja masiv înlocuite de edificiile, mai serioase, zice-se, din piatră. Moşul Ou ne recomandase vreo doi profesori din sat, cu care lucrase, în tinereţe, la Primărie. Pe unul dintre ei l-am găsit uşor, nu departe de şcoală. Mai întîi dormea - ne-a spus soţia lui pe un ton şoptit, discret; apoi, peste cele 15 minute indicate, am revenit: domnul în pantaloni scurţi care ne-a întîmpinat ne-a explicat, de la obraz, că el, şi mai ales soţia lui, după 21 decembrie '89, s-au speriat rău de tot. Domnul profesor fusese şeful Căminului cultural, şi atunci au zis, cu teroriştii, că o să-i omoare pe comunişti... De atunci n-au mai ieşit deloc, soţia lui s-a îmbolnăvit... Ne-a trimis la părintele satului, Gheorghe Urda, care, deşi, ni s-a spus, este ocupat cu aniversarea unui băiat, este un intelectual tînăr, şi o să ne spună. Într-adevăr, părintele Urda a fost o alegere foarte bună: activ, sintetic, critic; şi foarte afectat de diversele alterări ale tradiţiei din Bîrsana. Pentru părintele Urda, satul s-a dezbinat după "schisma" religioasă dintre ortodocşi şi greco- catolici de după revoluţie: "Înainte de a fi dezbinat satul, oamenii veneau în proporţie de 70% la biserică, îmbrăcaţi în port popular: vara, cu gatii, cu pălărie de paie; iarna - cu cioareci, cu gube. Inclusiv tineretul intelectual, care se îmbrăca aşa în vacanţă". Dintr-o dată, dup