Acum 20 de ani, Lenin era dat jos de pe soclul din Piaţa Presei Libere. Astăzi stă pe burtă în curtea Palatului Mogoşoaia. Cu faţa la pământ, se ţine băţos, deşi apa de la zăpada topită îl scaldă din plin: pic-pic-pic pică de pe chelia cu zgârieturi movulii (!), pic-pic-pic se scurge totul către nas, pic-pic-pic pică din nasul tovărăşesc. Sau nas de nene. Deoarece zilele trecute un domn îi explica unui copil care întreba ceva de soclu: "Lenin a fost un... nene".
Domnul şi copilul se aflau în Piaţa Presei Libere, în dreptul îmbulzelii create de aşezarea pe binecunoscutul soclu a unei statuete roz-bonbon, din polistiren, arpacaş, orez, ciocolată şi bomboane cip, care îl reprezenta pe Lenin. În învălmăşeala creată de amestecul de curioşi, anticomunişti, comunişti, gură-cască, maţe-fripte, oameni simpli, oameni complicaţi, se putea auzi: "Oare ce s-o fi ales de Lenin? Pe unde o fi?".
Desigur nu era vorba despre răposatul care murea spre finele lui ianuarie 1924, la ora 18:50, "de stres şi o perturbare gravă a circulaţiei craniene, nu mai putea face nici măcar o înmulţire" - conform notiţelor conştiinciosului doctor Kramer. Era vorba despre statuie, căci Lenin a fost statuie în Piaţa Scînteii înainte de a deveni nene în Piaţa Presei Libere.
JALNICA NEMURIRE
L-am găsit în spatele unui zid (nu, nu făcea pipi pe capitalismul în putrefacţie) la Palatul Mogoşoaia. Trântit pe burtă, cu apă scurgându-i-se din nas către pământul care îi bagă ţepi uscaţi în gât. Pe scăfârlia golaşă are zgârieturi mici, stinghere şi aproape violet.... Oare cineva a încercat să-i trepaneze chelia, dornic de a extrage acel "Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi?" Sau a vrut să-i găsească acel creier, pe care în 1925 experţi sovietici l-au tăiat felii pentru a se analiza dacă a avut calităţi excepţionale?!?
Odată ivită posibilitatea de a-l privi atât de aproape, în l
