In "2 Guns" cineva rostea un adevar: "It's not a free world, but it's a free market". Hal (Alec Baldwin) o stie prea bine. Finantistul inspirat de Bernie Madoff din filmul lui Woody Allen fura ca-n codru, iar cand nu mai poate si e inchis, sotia sa, Jasmine (Cate Blanchett) ajunge ca aproape sa fure pentru un codru de paine. Sau, cel putin, asa pretinde cand aterizeaza cu jachetica Chanel si bagajele Louis Vuitton la sora vitrega si cu gene mai proaste (Sally Hawkins) din San Francisco.
Dupa scanteietorul "Miezul noptii in Paris/Midnight in Paris" si inexpresivul "Din Roma, cu dragoste/From Rome, with Love", Woody Allen face cu al 46-lea film al sau o fabula moderna despre bani. Ne arata ce inseamna sa ii ai si ce inseamna sa ii pierzi ori sa nu-i fi avut niciodata, dar prea multe nu se intampla in povestea scrisa chiar de el, al carei avantaj e faptul ca pica la momentul potrivit cand atatia pretind ca li s-a schimbat paradigma odata cu criza financiara.
Filmul se deschide (dupa clasicul generic din filmele lui Woody Allen: fond negru, jazz vechi si numele interpretilor scrise in ordine alfabetica), cu imaginea unui avion. In avion, o blonda bine imbracata (Blanchett) ii povesteste babutei de langa cum s-a cunoscut cu sotul ei, Hal, pe acordurile melodiei "Blue Moon" si cat de fascinata a fost de el.
Monologul continua la iesirea din avion, pe scara si la banda de bagaje cu detalii dintre cele mai picante (Hal o rasfata, el a invatat-o sa faca sex, si ce sex!, samd) dar cand sotul babutei apare si o intreaba cu cine vorbise, aceasta ii spune ca nu stie. Femeia a abordat-o si i-a facut capul calendar tot drumul.
Nu prea iti vine sa razi. Filmul incepe ca o satira la adresa celor cu bani, dar creste compatimindu-i si se termina indecis intre una si alta. Cam asta e tot ce ar putea tine de ideea de evolutie pentru ca nici
