Comunitatea internaţională refuză să recunoască regimul de la Tiraspol, în ciuda presiunilor ruseşti.

Oserie de geopoliticieni şi de politicieni ruşi încearcă diferite căi pentru a legitima regimul din Transnistria, după modelul Kosovo. Din punct de vedere al dreptului internaţional, regiunea este o zonă a Republicii Moldova, aflată sub ocupaţia Rusiei. Kremlinul şi-a asumat angajamente internaţionale referitoare la retragerea trupelor ruseşti din regiune, pe care nu le-a respectat. Rusia încearcă să îi prezinte pe cei circa 4.000 de militari ai Armatei a 14-a drept „trupe de menţinere a păcii", în timp ce supun autorităţile de la Chişinău unor presiuni variate pentru a transforma Republica Moldova într-o confederaţie în care Chişinăul şi Tiraspolul să aibă drepturi egale. Autorităţile din Basarabia au acceptat să acorde o largă autonomie Transnistriei, însă refuză planurile Kremlinului. Geopoliticianul basarabean Octavian Sergentu a publicat o carte, intitulată „De la Kosovo spre Est", în care explică cele cinci motive pentru care Transnistria nu va deveni niciodată stat.

Un regim nelegitim

Unul dintre motivele pentru care comunitatea interna¬ţională refuză să recunoască în fostul ofiţer KGB Igor Smirnov, preşedintele autoproclamat al Transnistriei un interlocutor este lipsa de legitimitate a regimului său. „În Transnistria nu au avut loc niciodată alegeri libere. Nimeni nu poate să spună care este, în realitate, voinţa locuitorilor din acest teritoriu", spune Octavian Sergentu. Igor Smirnov a dat, în realitate, o lovitură de stat în anul 1990, când a proclamat independenţa Transnistriei. Reprezentanţii Chişinăului spun că regimul lui Smirnov nu este susţinut de populaţie, ci doar de clanuri mafiote şi de armata rusă.

Discriminare etnică

În Transnistria, cel mai numeros grup etnic este reprezentat de români, care formează 39,9 la sută d