Sambata seara, dupa doua zile de declaratii ferme, lasand impresia ca va continua sa lupte pana la capat, Calin Popescu a cedat in chestiunea nominalizarii lui Varujan Vosganian drept Comisar european din partea Romaniei.
Desigur, asa cum au declarat liderii PD, PNL nu-si pierde dreptul de a desemna Comisarul european din partea Romaniei. Drept pentru care Calin Popescu Tariceanu a si anuntat ieri ca a trimis la Bruxelles noua propunere.
Indiferent de ce se va intampla de acum incolo, esecul lui Varujan Vosganian e un dezastru de imagine pentru PNL.
In stradania de a micsora impactul, liderii liberali din gruparea Tariceanu au sustinut ca si alte tari recent intrate in Uniunea Europeana s-au vazut obligate sa renunte la prima nominalizare.
Intr-adevar, asa s-a intamplat.
Numai ca Romania e altceva decat Cehia sau Letonia. Asa cum am mai scris in editorialul de joi, 26 octombrie 2006 din Jurnalul National, pentru opinia publica din Romania chestiunea Comisarului european a devenit mai importanta chiar decat cea a alegerii presedintelui Republicii. Urmare a unei traditii de veacuri a inchinarii la Inaltele Porti ale momentului, traditie care a luat forme paroxistice dupa decembrie 1989, a fi Comisar european a capatat semnificatia lui a fi unul dintre Stapanii Romaniei de la Bruxelles. O operatiune normala, fara prea mari efecte asupra destinului tarii, a trecut si trece drept numire de catre tarile Romane a unui vizir la Inalta Poarta. Viitorul Comisar european va fi perceput ca un soi de roman iesit din comun, ajuns in lumea inalta a stapanilor de la Bruxelles. Si cum sa nu fie vazuta ajungerea unui roman in Comisia Europeana ca insuratoarea vizitiului cu fata boierului in taifasul dintre bucatareasa si paznicul de noapte, cata vreme presa noastra zisa libera si independenta a cazut in extaz in fata surasurilor mai mult decat binevoitoar
