Gabriel Boştină (35 de ani) s-a retras de pe gazon, spune că nu se vede antrenor sau conducător şi crede că soluţia de supravieţuire a fotbalului românesc în condiţiile actuale economice este promovarea puştilor talentaţi.
- Gabi, de ce te-ai retras la 34 de ani şi nu ai mai continuat să joci fotbal?
- Eu îmi doream să rămîn la U Cluj, nu voiam să schimb iar echipa, dar patronul n-a mai investit şi aţi văzut ce s-a întîmplat cu echipa din păcate!
- De ce nu ai mers la Severin, oraşul tău natal?
- Nu am fost contactat, deşi mi-am arătat disponibilitatea de a juca gratis, fără să primesc nici un cent! Nu ştiu de ce nu am fost căutat pentru că atunci chiar puteam ajuta echipa, eram pregătit şi conştient că pot ajuta clubul. Repet, fără nici cea mai mică pretenţie financiară!
- Te gîndeşti să te mai întorci pe terenul de fotbal?
- Nu, e prea tîrziu, nu m-am mai antrenat deloc, mi-ar trebui vreo două luni să mă pun la punct fizic. Trebuia să vină şi ziua asta, în care să arunc ghetele de fotbal. Nu eram pregătit moral, dar asta e viaţa, trebuie să mergem înainte.
"M-am maturizat la 27 de ani"
- Nu ai fost un fotbalist căruia să-i placă să facă faza defensivă, ţi-a reproşat vreun antrenor asta?
- Ohooo! Mai toţi antrenorii cu care am lucrat. Pînă la maturizare, adică pînă pe la 26-27 de ani, am avut problema asta, apoi am început să fiu mai responsabil în teren, să mi se dezvolte spiritul de echipă, altfel îi puneam pe ceilalţi în postura de a alerga mai mult. Şi nu e deloc plăcut să alergi cît pentru doi! Deh, am avut şi eu mofturile mele, nu eşti fotbalist dacă nu te răsfeţi un pic.
- Crezi că dacă te-ai fi maturizat mai repede ai fi prins şi un contract în străinătate?
- Dacă ai pretenţii să ajungi la o echipă mare din Europa, trebuie să te maturizezi mai devreme, nu te aşteaptă nimeni în Vest. Îmi pare ră