Dincolo de ineptiile de continut, ceea ce socheaza in toate exemplele din tezele de la diferite tipuri de examene, de la capacitate, la bacalaureat sau titularizare, este schingiuirea constanta si nemiloasa a limbii romane.

Cea la care asistam zilnic pe strada, in magazine sau la serviciu, cea pe care o vedem la televizor, comisa cu sadism de jurnalisti de toate calibrele si, mai ales, de politicieni, pana la cel mai inalt nivel.

Nu cred ca exista limba mai chinuita de vorbitorii ei nativi. Jumatate dintre romani incep orice propozitie cu "deci". Relatia dintre "pe" si "care" este un mister mai adanc decat cel al Triunghiului Bermudelor chiar si pentru intelectuali cu pretentii.

Pronumele (cand nu e "prenume" si invers) de intarire este o loterie, la fel numarul de "e"-uri din conjugarea lui "a crea", dar si alegerea articolului posesiv corect.

In fiecare zi ne intrebam daca "se merita" sa mai mergem la "servici", de unde luam "salar" mic si ne-ar "place" sa vorbim "decat" despre concedii in care sa bem berea "dupe" masa, daca nu cumva are un "pret prea scump".

De "cea mai bine" platita slujba nu poate "sa aibe" parte oricine. "Nu se exista" asa ceva! Am sa ma opresc aici, desi as sau "asi" putea continua pe pagini intregi. Ma dor urechile si imi plange inima, caci avem o limba frumoasa pe care nu mai stim cum sa o smintim.

O limba frumoasa, dar cu o gramatica foarte grea pe care, din nefericire, cei mai multi dintre vorbitori nu o stapanesc cu adevarat. Gramatica limbii romane nu prea poate fi invatata dupa ureche. Poate numai daca sau, ma rog, "decat daca" (nu ma pot abtine) ai un talent cu cu totul exceptional. Gramatica limbii romane trebuie invatata temeinic si amanuntit si apoi repetata si iar repetata pana cand intra bine de tot in cap.

Ei bine, exact asta nu se intampla in cel