O eleva de 16 ani, din Dorohoi, a indurat deja suferinta cat pentru mai multe vieti. Ramasa orfana de patru ori, Cristina Dumbraveanu si-a vazut distrusa casa de inundatii. Din cei aproape 400 de lei, cat primeste lunar de la stat, suma cumuland alocatia si pensia de urmas, nici macar nu si-a permis sa se gandeasca sa-si repare locuinta. Soarta sa i-a fost potrivnica de la nastere, cand a fost abandonata de parinti intr-un centru de copii din Iasi. La cateva luni, o femeie cu suflet mare a infiat-o, iar Cristina a inceput sa invete ce inseamna dragostea de mama. La numai un anisor, cea care i-a redat speranta s-a stins brusc, rapusa de o boala necrutatoare. "Am ramas singura de doua ori chiar la startul in viata. Dupa moartea mamei am fost infiata de o sora a ei, care mi-a oferit tot ce-mi trebuia", povesteste Cristina indurerata. Si de aceasta data destinul i-a fost potrivnic. Noua mama a decedat cand copila inca nu implinise trei ani, iar cei care au incercat sa-i stearga lacrimile au fost bunicii. "Bicul" si "bica", asa cum le spunea ea, s-au straduit sa nu-i lipseasca nimic pana anul trecut, cand soarta iarasi a pus-o la incercare. Mai intai s-a stins bunicul, iar apoi si bunica. "Am ramas singura pe lume. Zilele acestea se implineste un an de cand bica a plecat de langa mine", spune fata cu lacrimi in ochi, uitandu-se la un tablou de familie, scapat neatins de furia apelor. Pat improvizat intr-o camera maturata de ape La sfarsitul lunii iunie, a venit un alt necaz. Casa lasata de bunici a fost inundata, apa care a ajuns pana la tocurile geamurilor luandu-i aproape tot. Cristina s-a salvat in ultima clipa. "Noroc ca m-au anuntat vecinii. Mi-am luat un hanorac si buletinul. Am reusit sa ajung la o prietena, unde am locuit pana cand apele s-au retras, iar alte cateva zile la o verisoara a mamei, cea care acum ma incurajeaza si imi da putere. Bine ca nu s-a demolat