Ajuns la echipa de pe locul şapte în prima ligă din Grecia, „Săgeată“ spune că ar fi putut să aibă un alt traseu în fotbal, dacă n-ar fi avut patru accidentări grave la Sporting Lisabona.
Ajuns la 29 de ani, Niculae trăieşte în această perioadă o aventură greacă. Această etapă din cariera sa nu va fi însă una de lungă durată. Se va sfârşi la finalul sezonului, mai precis la data de 30 iunie 2011.
Atunci, îi va expira împrumutul şi va redeveni „câine". Doar în acte însă, fiindcă având un salariu de 180.000 de euro pe an, roş-albilor le va fi imposibil să-l păstreze în lot. Tocmai de aceea, fie va fi împrumutat, fie va fi vândut, dinamoviştii cerând în schimbul său 600.000 de euro.
„Adevărul": Eşti crescut în „Ştefan cel Mare", dar prima dată ai fost la secţia de judo. Cum a fost trecerea la fotbal?
Marius Niculae: Mie mi-a plăcut fotbalul de mic şi asta îmi doream să fac. Ţin minte că jucam cu portocalele prin casă, însă am făcut şi judo, că mă ducea tata. La primul antrenament de fotbal am fost după Cupa Mondială din 1990, iar profesor era regretatul Piţi Varga. A doua zi nu m-am mai dus la pregătire, dar m-am întors după un timp şi de data aceasta era antrenor Gheorghe Timar.
Apoi ai ajuns la echipa mare şi chiar căpitan.
Aşa este. Chiar dacă au trecut mulţi ani de atunci, nu pot să uit momentul când am purtat banderola pentru prima dată. Eram la Piteşti, jucam cu FC Argeş. Căpitanul nostru era Ionuţ Lupescu, el a ieşit, i-a dat banderola lui Mihalcea şi când a fost schimbat şi el, mi-a dat-o mie. Am avut emoţii, dar m-am descurcat (râde).
În 2009, ai fost aproape să semnezi cu Terek Groznîi. De ce n-ai plecat? Te-au pus să dai probe de joc?
Au fost neînţelegeri între cluburi legate de probleme financiare. Nici vorbă să dau probe, doar nu eram liber de contract să fac asta. În plus
