Daniel Murariu a plecat în America în 1993. Bunicii săi sunt din Prisăcani.
Plecat în SUA de aproape două decenii, nu şi-a uitat niciodată rădăcinile. Daniel Murariu, un ieşean în vârstă de 33 de ani, se întoarce an de an în ţara în care s-a născut, unde încearcă să îşi ajute semenii. Îndrumat în permanenţă de părinţi, care i-au oferit o educaţie aleasă, a devenit medic în ţara tuturor posibilităţilor. A avut mereu tot ce şi-a dorit, iar visele sale continuă încă să se împlinească, unul câte unul. Totuşi, mulţumirea sa deplină vine din altă parte: din binefaceri. Jumătate din viaţă şi-a dedicat-o voluntariatului, oferind sprijin celor în nevoi. După ani în şir în care a dăruit necondiţionat, a venit însă şi răsplata. Anul trecut, Daniel Murariu a primit recunoaştere din partea întregului stat Hawaii pentru acţiunile caritabile desfăşurate pe plan naţional şi internaţional, fiindu-i înmânată o Proclamaţie.
„Mă consider un om norocos. Nu am dus niciodată lipsă de nimic, am avut parte de toate oportunităţile posibile în educaţie şi totul a decurs întocmai cum mi-am dorit. Nu am putut însă să rămân indiferent la nevoinţa celor care nu s-au născut la fel de norocoşi ca mine. Având bunici la sat, am înţeles ce înseamnă truda pentru o bucată de pâine şi am văzut cum destine măreţe pot fi curmate de sărăcie. Aceasta cred că este originea impulsului meu de a ajuta“, spune Daniel Murariu. A părăsit ţara împreună cu familia în anul 1993, după ce a încheiat clasa a VI-a. În timpul liceului, când a început să conştientizeze neputinţa în care se zbat unii oameni, a îmbrăţişat şi primele acte de binefacere. Apoi, pe durata facultăţii, s-a înscris voluntar pe Ambulanţă, oferind asistenţă medicală 24 de ore din 24. Totul avea să se schimbe odată cu întoarcerea sa în România. În anul 2006, Daniel Murariu revenea în Iaşi ca student la medicină, pentru un an de ce