"Nici nu ma gindesc sa-mi dau copilul la stat. Ca sa nu treaca si el prin ce-am trecut eu", spune cu indirjire Cristina, o tinara de 22 de ani, crescuta de mic copil prin orfelinatele iesene. Valentin, tatal fetitei de numai 5 luni pe care cei doi o string acum la piept, ii citeste pe buze cuvintele si da aprobator din cap. Este surdomut si a fost abandonat si el de parinti intr-un centru de plasament. Amindoi au hotarit sa intemeieze o familie cu acte in regula, sa intre in rind cu lumea, dar mai ales pentru ca fetita lor sa aiba alaturi de ea parintii pe care ei si i-au dorit atit de mult. Asa s-a facut ca, in luna august, cei doi tineri si-au pus semnaturile in registrul de la Starea Civila, ca fetita lor sa nu aiba liniute in dreptul rubricii pentru parinti. Sint mindri de gestul lor si de micuta Elena care gingureste, toata un zimbet, de parca s-ar bucura de vorbele mamei. Isi doreste propria familie Cristina pare, la prima vedere, o adolescenta care inca nu a terminat scoala. Doar ochii o tradeaza si dezvaluie ca, la cei doar 22 de ani, este deja o femeie puternica si cu vointa, care stie ce vrea. De cinci luni a devenit mama si de doua luni si sotie. Nasterea copilei a facut-o sa-si doreasca o familie, propria ei familie. Ride cind isi aminteste cum a ajuns sa spuna "DA" la Starea Civila. "De cind m-a cunoscut, acum un an si ceva, Valentin mi-a dat de inteles, mi-a scris pe biletele, ca vrea sa fiu neaparat nevasta lui, ca-mi cumpara si verighete numai sa ma casatoresc cu el. S-a tinut de capul meu, a fost si gelos. Cind s-a nascut fata chiar ca nu am mai avut motiv sa-l refuz si ma bucur ca am facut-o. Acum ma ingrijorez cind intirzie sa ne viziteze. Sper sa ne mearga bine la toti trei. Nu vreau ca Elena sa treaca prin ce am trecut noi", spune Cristina. Cei doi, cu verighete de argint pe degete, isi povestesc viata in camera de oaspeti a Centrului Maternal Ia