Construit la 2.300 m înălţime, în staţiunea franceză de schi Val Thorens, "L’Oxalis" este considerat restaurantul cu stele Michelin aflat la cea mai mare altitudine din Europa. Bucătarii lui sunt adevăraţi magicieni ai gustului, pentru că, de-a lungul anilor, au reuşit să convingă schiorii că, la 2.300 m, se poate mânca nu numai racletă şi tartifletă, dar şi un meniu care nu e cu nimic mai prejos de cel al restaurantelor gastronomice aflate... jos. Şi n-a fost uşor pentru gastronomii muntelui! Acolo, apa fierbe la 90 de grade, nu la 100, ca la şes, un ou în coajă necesită de două ori mai mult timp pentru fierbere, iar vinul se învecheşte într-o lună cât altul într-un an. Restaurantul a mai fost constrâns să experimenteze o pâine specială, care nu se usucă rapid, să facă faţă umidităţii scăzute şi să experimenteze ambalaje care să nu explodeze, din cauza presiunii crescute. Toate aceste eforturi n-au fost însă în zadar: în 2006 şi în 2010, restaurantul a primit câte o stea Michelin.
Construit la 2.300 m înălţime, în staţiunea franceză de schi Val Thorens, "L’Oxalis" este considerat restaurantul cu stele Michelin aflat la cea mai mare altitudine din Europa. Bucătarii lui sunt adevăraţi magicieni ai gustului, pentru că, de-a lungul anilor, au reuşit să convingă schiorii că, la 2.300 m, se poate mânca nu numai racletă şi tartifletă, dar şi un meniu care nu e cu nimic mai prejos de cel al restaurantelor gastronomice aflate... jos. Şi n-a fost uşor pentru gastronomii muntelui! Acolo, apa fierbe la 90 de grade, nu la 100, ca la şes, un ou în coajă necesită de două ori mai mult timp pentru fierbere, iar vinul se învecheşte într-o lună cât altul într-un an. Restaurantul a mai fost constrâns să experimenteze o pâine specială, care nu se usucă rapid, să facă faţă umidităţii scăzute şi să experimenteze ambalaje care să nu explodeze, din cauza presiunii crescute. Toate ace