Au trecut 9 ani de când cea mai mediatizată cârciumă a anilor ’90 a tras obloanele. Acolo a băut şi a cântat cu lăutarii elita Bucureştiului. Sursa: CODRIN PRISECARU
1 /.
Acum 20 de ani, Eugen Alexandru Niculescu, pentru prieteni Dan Niculescu, şi-a dat demisia din CPUN şi s-a hotărât să deschidă o cârciumă. "M-am apucat de politică economică!", râde domnu’ Dan. Avea 42 de ani, şi afacerea sa urma să rămână în memoria colectivă.
Dacă, acum un secol, boema Capitalei se aduna la "Caru’ cu bere", înainte de război la Capşa, pe timpul comuniştilor la Mărul de Aur, în anii de după Revoluţie s-a mutat la intersecţia dintre străzile Galaţi şi Eminescu.
Epicentrul culturii
La cârciumioara sa, cu doar nouă mese şi-un taraf, mai bine de zece ani s-au îmbătat, au cântat, au rostit replici celebre, au plâns sau au făcut politică o întreagă pleiadă de artişti, scriitori, ziarişti, diplomaţi sau, pur şi simplu, bon-viveurii anilor ’90. Pe toţi îi unea un singur lucru: atmosfera. Responsabilul cu bunadispoziţie era domnu’ Dan, un uriaş de 120 de kile, cu favoriţi şi mustaţă "pe oală". Un patron care n-a ştiu să-şi gestioneze afacerea, dar care, cu certitudine, a intrat în istorie cu creaţia sa: Şarpele Roşu!
"Ce serveşte domnii?"
A avut patru neveste, a început trei facultăţi, fără să termine vreuna, a vrut să fugă din ţară, dar a avut noroc că n-a reuşit, iar la Revoluţie a furat o basculă cu care a ridicat două baricade în Bucureşti. A avut chiar şi un rol într-un film de legendă: "Cel mai iubit dintre pământeni". "Eram, evident, cârciumar şi replica era: «Ce serveşte domnii?». M-au aplaudat la premieră! Dinică era în spate şi mă aude... Şi scoate una genială: «E! Mulţi consumatori!»", se laudă "Şarpele".
"Pupa-ţi-aş creerul ăla de profesor de facultate!"
Puţină lume ştie că o altă re
