Mircea Cărtărescu: „PSD-ul, înspăimântător partid, din ce în ce mai straniu şi mai malign!” Sursa: Mediafax

Un partid care se adaptează continuu împrejurărilor, dar nu prin reformă şi curăţare internă, ci prin mutaţii şi schimbări convulsive de feţe, asemenea unui Terminator căzut în oala de metal topit.

Rând pe rând, chipurile lui Iliescu, Vanghelie, Hrebenciuc, Mitrea, Geoană, Năstase ies la suprafaţă ca tot atâtea feţe ale răului şi-ale înşelăciunii. I-am văzut agitându-se şi agăţându-se de putere timp de douăzeci de ani, incapabili să se desprindă, ca planta din rădăcinile ei, de moştenirea ideologică a comunismului, de crimele Revoluţiei şi-ale mineriadelor, de reflexele autoritare.

I-am văzut trecând prin operaţii estetice succesive, asemenea lupului care-şi pileşte dinţii şi limba şi-şi umple blana de făină, doar-doar o înşela iezii caprei. I-am văzut „modernizându-se”, adoptând un costum impecabil şi un discurs european, fără să poţi scăpa de senzaţia că escrocii obişnuiţi au fost înlocuiţi de escroci în stil mare.

Ce partid sub soare poate suporta în acelaşi timp incultura grotescă a lui Vanghelie, puerilismul lui Geoană, brutalitatea lui Mitrea, slinoşenia lui Hrebenciuc, reptilismul atavic al lui Iliescu, amoralismul sinistru al lui Năstase? Şi ce speranţă de reformare poţi avea, în acest partid, când tinerii lor cei mai străluciţi sunt cinicul Ponta şi aparatcicul Corlăţan?

Poate că sunt şi oameni, hai să nu zic cinstiţi, căci ăştia nu se fac politicieni, dar cât de cât normali în PSD. Întrebarea este de ce rămân ei aici, cum pot suporta ei irespirabilul acestui partid al trecutului? Acum ne vine uşor să examinăm, ca sub o lupă, colcăiala de insecte monstruoase din PSD. Dar dacă Geoană ajungea preşedinte (şi un fir de păr ne-a despărţit de asta, ca şi acum cinci ani, când preşedinte putea a