Pianist, interpret vocal, compozitor, moderator şi realizator de programe tv.Horia Moculescu nu pare un jucăuş, dar tocmai acest lucru incită curiozitatea absolut spontană. Nu poţi ca pe un asemenea om, ce însumează toate aceste lucruri, să-l iei dintr-o dată pe sus, să-l aşezi pe un scăunel şi să-l provoci la o joacă a conversaţiei. Pare o nebunie...
Pianist, interpret vocal, compozitor, moderator şi realizator de programe tv. Nu poţi ca pe un asemenea om, ce însumează toate aceste lucruri, să-l iei dintr-o dată pe sus, să-l aşezi pe un scăunel şi să-l provoci la o joacă a conversaţiei. Pare o nebunie...
Horia Moculescu, căci despre el este vorba, nu pare un jucăuş, dar tocmai acest lucru incită curiozitatea absolut spontană. “Aţi fost şi dumneavoastră copil, nu?!?”. “Nu-ţi vine să crezi, dar am fost! E drept că sînt foarte mulţi ani de atunci, dacă am 71 de ani, îţi dai seama!”. “Sincer, nu cred că e vorba despre dumneavoastră...”. “Vrei să-ţi arăt buletinul?”. Nu, bineînţeles că nu vreau să îmi arate buletinul, asta ar mai lipsi, să-i cer buletinul domnului Moculescu. Îi solicit însă buletinul copilăriei.
AMINTIRI. “Cum a fost copilăria dumneavoastră?”. “Grea. Am apucat nişte ani mizerabili. Îţi dai seama, taică-meu pe front, el a fost ofiţer, eu am stat numai cu mama mea, de la cinci ani pînă la opt ani şi jumătate. După aceea s-a întors taică-meu de pe front, după aceea a murit mama, apoi a intrat taică-meu în puşcărie. O copilărie cu bombardamente, cu lipsuri, o copilărie cu dispariţia treptată a mîncării. Pe de altă parte... o copilărie frumoasă, cu ierni frumoase, mai frumoase decît acum, era altă alternanţă a anotimpurilor, deşi nu o să uit niciodată seceta din ’46”.
Hm, cînd ştii cine este, normal că îţi vine să îi arunci o frază pompoasă, de genul “se poate spune că aţi fost un copil genial”. “A
