Au trecut exact 11 ani de la o zi de pomină trăită de angajaţii din Bucureşti ai postului de radio american Europa Liberă. Se aflase că preşedintele Ion Iliescu îi va decora pe veteranii postului, cei care vorbiseră la microfon înainte de 1989, criticînd regimul comunist şi pe conducătorii lui. La vremea sa, Emil Constantinescu decorase şi el cîţiva redactori celebri (Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Mircea Carp, Nestor Rateş, Nicolae Stânişoară). Acum, Radio Europa Liberă împlinea 50 de ani de funcţionare, România avea aspiraţii importante către Alianţa Nord-Atlantică iar Ion Iliescu dorea să dea semne că statul pe care-l conducea era reorientat definitiv către valorile occidentale. Pînă atunci, preşedintele nu fusese tocmai în graţiile jurnaliştilor de la Europa Liberă, care-l criticau frecvent şi îl considerau responsabil pentru mineriade şi pentru turnura greşită pe care o imprimase României după Revoluţie.
DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Peticul de curte Distincţiile se acordau totuşi din partea statului român iar vechii jurnalişti ai postului meritau cu prisosinţă să fie decoraţi pentru că, în izolarea informaţională impusă de regimul comunist, reuşiseră, cu riscuri deloc neglijabile (bombe, asasinate, ameninţări...), să întreţină cea mai importantă fereastră a românilor către lumea liberă. Dat fiind şi precedentul creat de administraţia Constantinescu, atît jurnaliştii în cauză, cît şi managementul american au considerat probabil că pot accepta decoraţiile. Un minim bun-simţ a făcut ca o scurtă perioadă în jurul acelei ceremonii să se instaureze un fel de embargou asupra criticilor la adresa lui Ion Iliescu.
A venit şi ziua cea mare în care cei ce urmau a fi decoraţi trebuiau să meargă la Cotroceni. Conducerea postului a dispus însă ca toţi jurnaliştii, mai vechi sau mai noi, să participe la ceremonie, să
