Cine n-a avut, măcar ca student, nevoie de o carte de negăsit prin librării sau prea scumpă şi a găsit soluţia salvatoare – anticariatul! Dar cine ştie că lumea cărţilor vechi este una complexă, uneori chiar periculoasă?
Cum se fac bani din cărţi?
Cărţile vechi, dacă nu sunt ediţii rare (când putem vorbi şi despre licitaţii), sunt ieftine. Nu multora le plac cărţile ferfeniţite şi urât mirositoare… Totuşi, anticariatele există. De unde fac ele totuşi ele profit? Cu alte cuvinte, cum se pot face bani din cărţi vechi?
Iată câteva mijloace: Prima sursă: cărţile rare, cu valoare. Aici există un comision pentru cumpărător, în funcţie de valoare. Dacă ai cărţi rare şi le vinzi lui Codrin Ştefănescu sau lui Adrian Năstase, poţi spune că tragi tunuri livreşti. Sursa a doua: dublarea preţului la cărţile obişnuite: o carte achizionată cu 5 lei, va fi vândută mai departe cu 10 lei. Sursa a treia: vânzarea la volum: cărţile pe care nu le va lua nimeni nici gratis, sunt depozitate o perioadă şi, la noroc, vor produce bani. Din 100 de cărţi de aruncat, dacă sunt vândute, de exemplu, 10 la 2 lei, poţi face din nimic 20 de lei.
Ce-ţi trebuie ca anticar?
E nevoie să citeşti toate cărţile pe care le vinzi?
În nici un caz! Dar trebuie să ştii ce se vinde, care sunt cărţile bune sau cele mai puţin bune, dar căutate. Cu alte cuvinte, lucrezi cu nevoile cititorilor/clienţilor şi cu bibliografii, cu liste de autori şi titluri, dar nu cu conţinuturi. Dacă ştii, de pildă, că o carte proastă dar rară ca Mein Kampf de Hitler e căutată de ciudaţi, le-o poţi vinde cu 200 de lei lejer. Cine are asemenea gusturi sau obsesii, va da banul. Deşi tu, ca anticar, nu vei citi niciodată cartea.
Îţi face anticarul un preţ bun?
Aş! Ai nevoie de bani şi vrei să-ţi vinzi o carte? Te-ai ars! Vei fi păcălit, ţi se va da mult sub cât anume ceri. Altfel ve