Victoria unică şi irepetabilă a Stelei în faţa Barcelonei în Cupa Campionilor Europeni din 7 mai 1986 a devenit nu doar o pagină de istorie, ci, iată, şi operă de artă. Un suporter stelist înfocat, regizorul Gabriel Achim, contribuie la sărbătoarea echipei sale de suflet printr-un film de lungmetraj: „Visul lui Adalbert", care a avut premiera chiar în preajma zilei de 7 mai.

Acţiunea peliculei care marchează debutul în lung- metraj al tânărului regizor este plasată fix a doua zi după celebrul meci de la Sevilla. Acest eveniment sportiv umbrea însă sărbătorirea Partidului Comunist Român, care serba 65 de ani de existenţă. Aşa se face că acea victorie de proporţii a fotbalului românesc a fost lăudată în cotidianul „Sportul" doar printr-o ştire de pe ultima pagină. Despre această Românie schizofrenică, în care oamenii de rând de-abia aşteptau să se termine şedinţele de partid ca să poată comenta în voie cele patru penalty-uri apărate de Helmut Duckadam vorbeşte regizorul în acest film, mai mult amar decât dulce.

„Aş fi putut plasa fără probleme acţiunea filmului în zilele noastre, şi cu siguranţă ar fi fost pe placul celor (tot mai mulţi dintre compatrioţi) care s-au săturat de filme recente care se întâmplă în perioada comunistă (nu le-am numărat dar nu cred cu sunt mai mult de cinci). Nu fac parte însă dintre aceia care cred că trecutul ţi-a epuizat potenţialul de a stârni interesul spectatorilor (este ca şi cum ai strâmba din nas că vezi «încă un film de epocă»)", ne-a declarat Gabriel Achim. „Am ales ziua de 8 mai 1986 pentru că, la fel ca accidentul, a fost una dintre cele mai bizare zile din istoria recentă a României. Dezastrul nuclear de la Cernobîl era de dată recentă, trecuseră doar două săptămâni şi lumea discuta cu teamă despre posibilele consecinţe negative. Era ziua imediat următoare câştigării, pentru prima şi ultima oară în istoria fot